Arabii din Israel demonstrează o cumpătare și o
loialitate incredibilă, dar sunt victimele tratamentului groaznic din partea
statului și a altor israelieni. Într-o zi, toată buba asta o să explodeze.
de Gideon Levy
E amuzant să fii
arab în Israel. Dacă esti farmacist poți descoperi că ești un potențial incendiator.
O educatoare la o grădiniță din Shfaram se trezește și află ca este membră a
grupării ISIS. Fiecare muncitor în construcții din Taibeh face parte dintr-o a
cincea coloană și fiecare infirmieră la spitalele Hadassah din Ierusalim este o
amenințare demografică. Vânzătorul de hummus poate fi doar un vânzător de
hummus, dar ar putea să aibă și scopul de a otrăvi evreii; cel care spală
vasele ar putea ieși din bucătărie cu un cuțit. Și nici măcar într-un doctor
arab nu poți avea încredere, faptul că e arab e un motiv suficient de bun ca să
ceri unul evreu.
Fie că este
învățător, agent de asigurări, bancher sau tehnician, fiecare cetățean arab de
pe stradă este considerat a fi un obiect suspicios. Dacă mai vorbește și pe
limba lui e și mai grav, ar face bine să se abțină – oricum, se apropie ziua în
care va fi ilegal să o vorbească în public. Îi demoralizează pe evrei și îi
înfricoșează. Unii sunt chiar scârbiți de asta. Și apoi avem desigur și propunerea
de lege pentru interzicerea chemării musulmane la rugăciune prin megafoane.
E teribil de
amuzant să fii arab în Israel, un stat în care cetățenii arabi ai acestuia îi
sunt mult mai loiali decât le este el lor. Țara ta abuzează de membrii
poporului tău. E foarte amuzant să fii arab în Israel, pentru că nici măcar nu
poți să-ți definești identitatea așa cum ți-ai dori. Ești un „arab israelian”
și nu se acceptă niciun fel de discuție pe tema asta. Palestinian? Asta doar dacă
trăiești în teritoriile ocupate. Chiar dacă îți e văr de gradul întâi, nu e
același lucru cu tine.
Poți să fii un
evreu american și să muncești în beneficiul Israelului, chiar trebuie să o
faci. Dar nu ai voie să fii un arab israelian și să muncești în beneficiul
palestinienilor. Nu ești membru al aceluiași popor. Să dea naiba să gândești
altceva.
De asemenea, nu ai
voie să îți amintești ceea ce nu ți se permite să îți amintești: trecutul. Ziua
Independenței israeliene este sărbătoare națională! Oricine vrea să păstreze
datina Nakbei („catastrofa”, termenul palestinian pentru întemeierea
Israelului) să se ducă în Gaza sau la închisoare. Și oricum, dacă nu îi place
aici, poate oricând să se mute – în Gaza. Și numai uitați-vă ce se întâmplă în
Siria.
E amuzant să fii
arab în Israel. Încearcă numai să zbori cu o linie de pasageri israeliană –
Arkia sau El Al – și vei înțelege de ce. Încearcă să vezi cum decurge întâlnirea
cu agentul de securitate care îți verifică accentul la intrarea în aeroportul
Ben-Gurion. „Profilare” cum i se spune în limbajul securității. Încearcă să
închiriezi un apartament în Safed sau chiar în Ramat Aviv. Încearcă să-ți găsești
de lucru. Trimite-ți CV-ul și așteaptă un răspuns.
E amuzant să fii
arab în Israel. Poți să vezi alți arabi la televizor – după fiecare „crimă de
onoare”, dar numai atunci. Niciun reparator de televizoare nu îți va veni acasă
să ți-l repare deoarece „e periculos”. Și birourile care măsoară ratingurile
TV nu o să-ți includă preferințele, deoarece se axează numai pe „gospodăriile
evreiești”.
E amuzant să fii
arab în Israel și să auzi despre pericolul demografic reprezentat de uterul
arab. Există pericolul ca Galileea „să se piardă” și avem nevoie să „iudaizăm”
Neghevul până când nu e prea târziu. Astea sunt discuții perfect acceptabile în
Israel. Europa are o problemă cu străinii și noi la fel: arabii sunt străinii
noștri. Oamenii din Burma care sunt urmașii tribului lui Benjamin primesc
cetățenie automată. Dar frații noștri, nativii țării care au fost expulzați sau
au fugit din calea războiului în 1948 nu pot nici măcar să vină în vizită.
E amuzant să fii
arab în Israel, pentru că niciun evreu nu își poate imagina ce trăiești zi de zi.
Mase de oameni pentru care părăsirea ghettourilor lor înseamnă umilire continuă
și suspiciune trezită la fiecare pas, ostilitate și insulte. Gândiți-vă la
experiența unei tinere femei arabe plecând din Jaffa cu capul acoperit sau la
cea a unui tânăr bărbat arab mergând la cinema.
Cu tot mai
puternica incitare la ură din partea prim ministrului și a colegilor săi de
cabinet, fiecare arab este considerat acum un potențial terorist, incendiator,
criminal sau violator.
Și după recentul
val de incendii, situația lor s-a înrăutățit și mai mult: la urma urmei, deja
au prins un arab cu niște hârtie igienică în buzunar. Asasinul lui Rabin, Yigal
Amir, poate că nu reprezintă fiecare evreu yemenit, dar fiecare arab israelian
care se duce să lupte în Siria reprezintă toți arabii. Acest segment al populației,
care demonstrează o cumpătare și o loialitate incredibilă și o dorință teribilă
de a se integra, încasează lovitură după lovitură. Iar buba asta va exploda într-o
zi.
Vineri, în cartierul
Romema din Haifa, unde multe de case au fost atinse de foc destul de sever, în
mare parte colectorii arabi de deșeuri au fost cei care au strâns gunoaiele. Am
încercat să-mi imaginez ce le trecea prin minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu