de Gideon Levy
Dintr-odată nu mai
e atât de groaznic să fii antisemit. Dintr-odată e scuzabil câtă vreme urăști
musulmanii și arabii și „iubești Israelul”. Dreapta evreiască și israeliană i-a
grațiat pe iubitorii antisemiți ai Israelului – da, există și asemenea
specimene și sunt pe punctul de a prelua puterea în Statele Unite.
Deci, acum știm: nu
doar pornografia, dar și antisemitismul este o chestiune de geografie și preț. Antisemiții
americani de dreapta nu mai sunt considerați antisemiți.
Definiția a suferit
o updatare: de acum încolo, antisemiții se găsesc doar în Stânga. Roger Waters,
un om curajos cu o conștiință nepătată este un antisemit. Steve Bannon, un rasist
declarat și un antisemit camuflat care a fost numit strategul-șef al lui Donald
Trump la Casa Albă, este un prieten al Israelului.
Activiști evrei și
israelieni care în mod normal nu lasă piatră neîntoarsă în eforturile lor de a
descoperi urme de antisemitism, care privesc fiecare amendă pentru parcare
necorespunzătoare emisă pe numele vreunui evreu american drept un act de ură,
care se dezlănțuie mai rău ca un taifun de fiecare dată când un evreu este
jefuit sau de fiecare dată când este spartă piatra funerară a vreunui evreu,
acum îl acoperă pe un antisemit. Dintr-dată nu mai sunt convinși că vorbim
despre boala cu pricina.
Alan Dershowitz,
unul dintre cei mai mari propagandiști în acest domeniu, deja a sărit să-i ia
apărarea rasistului Bannon. Într-un articol din Haaretz de săptămâna trecută, Dershowitz scria că bărbatul a cărui
soție a spus că nu vrea ca odraslele lor să meargă la școală cu evrei nu este
un antisemit. „Afirmația a fost făcută de fosta sa soție care trecea printr-un
divorț dureros, neavând astfel, nicio greutate anume”, scrie Dershowitz, cu o
logică specioasă.
La urma urmei,
fostul asistent al lui Dershowitz, un evreu ortodox care a lucrat cu Bannon l-a
asigurat că nu a zărit vreo urmă de antisemitism la acesta. Și, dintr-odată,
asta este de ajuns pentru Dershowitz. Dintr-odată este posibil să separi
rasismul de antisemitism.
Ambasadorul Israelului
la Washington, Ron Dermer, s-a grăbit, firește, să se alăture petrecerii. În cursul
weekend-ului trecut a declarat că se așteaptă să colaboreze cu acel rasist. În definitiv,
vor cădea de acord asupra tuturor aspectelor: nu există popor palestinian, nu
există ocupație, colonia Yitzhar ar trebui să dăinuie la nesfârșit, stângiștii
sunt niște trădători.
Pentru Dermer –
ambasadorul avanpostului ilegal Amona, prieten al Tea Party și boicotant al J
Street; un om care, dacă relațiile bilaterale ar fi fost normale ar fi fost declarat
persona non grata de către SUA – noile numiri sunt ca zorii unei noi zile.
Se va simți atât de
acasă împreună cu Frank Gaffney, altul care urăște musulmanii și care cel mai
probabil va primi o funcție importantă în noua administrație; va fi atât de
fericit să lucreze cu Bannon. Iar Mike Huckabee este genul de om care îi merge
direct la suflet. În definitiv, lui Dermer, i-a fost acordat premiul Flacăra
Libertății din partea Centrului Poliției de Securitate, un grup care se
mândrește cu islamofobia manifestată.
Acești rasiști și
alții de teapa lor sunt cei mai buni prieteni ai Israelului în Statele Unite. Lor
li se alătură rasiștii europeni de dreapta. Dacă nu-i punem la socoteală pe cei
încercați de sentimente de vină pentru holocaust, ăștia sunt singurii prieteni
care i-au mai rămas Israelului. Când prietenia față de Israel este judecată
numai în baza sprijinului față de ocupație, Israelul nu are alți prieteni în
afara rasiștilor și naționaliștilor. Asta ar trebui să ne facă să ne rușinăm:
știți vorba aia, spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești.
Acești rasiști
iubesc Israelul deoarece le îndeplinește visele: de a-i oprima pe arabi, de a-i
abuza pe musulmani, de a-i deposeda, de a-i expulza, de a-i omorî, de a le
demola casele, de a le călca în picioare onoarea. Gunoaiele astea ar da orice
să se poată comporta așa cum o facem noi.
Dar, pentru moment,
doar Israelul poate să facă asta, așa că Israelul reprezintă lumina națiunilor
în acest domeniu. Ce s-a întâmplat cu vremurile în care evreii din Africa de
Sud mergeau la închisoare cu Nelson Mandela? Astăzi, activiștii evrei din
America îi sprijină pe noii conducători – pe rasiști și pe antisemiți.
Autoarea americană
de origine palestiniană Susan Abulhawa scria pe Facebook: palestinienii spun
despre Bannon că este un antisemit, în vreme ce AIPAC și Dershowitz consideră
că nu e un tip așa de rău. De ce altă dovadă aveți nevoie pentru a înțelege că
Zionismul este o fațetă a supremației albilor și, în ultimă instanță, opus
iudaismului?
Vara trecută, lui Susan
Abulhawa i s-a interzis să intre în Palestina, a fost întoarsă pe Podul
Allenby. Și are dreptate. Statele Unite și Israelul împărtășesc acum aceleași
valori – și aceeași nerușinare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu