vineri, martie 03, 2017

Goyul, în viziunea lui Hoenlein





de Gilad Atzmon


Ai crede că Malcom Hoenlein, cel care prezidează conferința președinților celor mai importante organizații evreiești americane, și-ar alege cuvintele mai cu grijă. Într-un interviu pentru ziarul Zionist The Times of Israel, Honlein a vorbit despre antisemitism ca despre o „pandemie globală în formare.”

Pandemia este o boală infecțioasă care se extinde în rândul populațiilor umane pe un teritoriu foarte mare. Deci, potrivit lui Hoenlein, opoziția față de puterea evreiască și politicile israeliene este o boală, atât infecțioasă cât și odioasă, care predomină, la nivel global, în rândul populațiilor non-evreiești.

În universul lui Hoenlein, cei „aleși” sunt mereu nevinovați, în timp ce „nealeșii” sunt veșnic bolnavi. Pentru Hoenlein, antisemitismul „nu este problema noastră (evreiască). Este problema societății. Este problema creștinismului. Este problema tuturor când există ură față de evrei. Noi suntem victimele, nu sursa lui. Nu este din cauză că am făcut ceva greșit. Ci din cauza valorilor noastre și a cine suntem.”

Dar care sunt valorile astea atribuite de Hoenlein evreilor? Sunt supremația rasială și atributul de „aleși”? Sunt acele standarde etice practicate de statul evreiesc? Este o valoare distinctiv evreiască să crezi că evreii sunt mereu victimele inocente și non-evreii sunt acești barbari plini de ură, așa cum susține în mod deschis Hoenlein?

Oricine posedă un minimum de înțelegere a culturii evreiești și a iudaismului știe că universul evreiesc este dominat de Tora și de mițvoturi (reguli și porunci) care, opuse fiind eticilor și valorilor universale, au fundamente tribale. Deoarece atât iudaismul cât și cultura evreiască sunt inerent tribale, nu există valori universale evreiești.

De fapt, Haskalah, iluminismul evreiesc, era o simplă încercare de a imita valorile universale seculare europene. În mod similar, promisiunea Zionismului de a-i face pe evrei oameni ca toți ceilalți oameni, implicit sugerează acceptarea faptului că ceilalți oameni erau de fapt superiori din punct de vedere etic și cultural.

Hoenlein indică spre „grijile larg răspândite în legătură cu alinierea totală a președintelui american Donald Trump la politicile guvernului israelian, unii temându-se că acest lucru ar putea transforma Israelul într-o chestiune de partizanat în Statele Unite.” Dar dacă vă gândiți cumva că Hoenlein sfătuiește Israelul să stea departe de politicile americane, vă înșelați. Acest lider evreu american de fapt îi cere prim-ministrului Benjamin Netanyahu să „îl invite în Israel pe noul președinte ales al partidului democrat, Tom Perez, într-o încercare de a cimenta sprijinul bipartizan pentru statul evreiesc.” Hoenlein vrea ca statul evreiesc să domine întregul spectru politic american; și pe Trump și pe democrați. Cu siguranță, o asemenea abordare nu poate decât să-i facă pe evreii americani și mai iubiți de vecinii lor.

Zionismul, la începuturile sale, era de acord cu așa-zișii „antisemiți” că identitatea evreiască era nesănătoasă și parazitară. Zioniștii timpurii promiteau să ia evreii și să-i „civilizeze” prin „reîntoarcerea” acasă. Dar Hoenlein promite opusul. El insistă că Israelul trebuie să domine ambii poli ai dialogului politic american – este evident că Hoenlein este însăși personificarea acelor simptome evreiești pe care Zioniștii timpurii promiteau să le trateze.

Dacă Hoenlein este în mod sincer preocupat de antisemitism, poate că a-i acuza pe gentili că sunt infectați cu o boală odioasă nu e tocmai calea de a-i face pe evrei îndrăgiți de aceștia. Dacă Hoenlein și evreii chiar doresc, o dată pentru totdeauna, să învingă antisemitismul, tot ce trebuie să facă este să se uite în oglindă și să se întrebe ce anume în legătură cu ei trezește o asemenea ură în ceilalți oameni.


Niciun comentariu: