joi, martie 23, 2017

Dacă vor să o ardă, trebuie neapărat să o citiți!




de Gilad Atzmon


Istoria evreiască este un lanț de dezastre: inchiziții, holocausturi și pogromuri. Vreme după vreme, de-a lungul istoriei lor, evreii s-au trezit discriminați, persecutați și expulzați, și, pentru majoritatea evreilor, acest continuum al tragediei lor este în mare parte un mister. Totuși, lumea s-ar putea aștepta ca evreii, cu siguranță niște oameni deștepți, să-și fi cercetat istoria, să fi înțeles-o și să fi luat orice măsuri ar fi fost necesare pentru a-și schimba soarta.

Am fost născut și crescut în Israel și după mulți ani am realizat că Israelul este Palestina. Când eram un tânăr băiat israelian, holocaustul și suferința evreiască îmi erau cumva străine, atât mie cât și cunoscuților mei. Istoria unui popor diferit, și anume a evreilor din diaspora era cea care ne displăcea nouă israelienilor ca făcând parte din trecutul evreiesc. Nu voiam să ne asociem cu acei oameni, atât de urâți de atât de mulți oameni, atât de des și în locuri atât de diferite. Ștergând două mii de ani de „exil” imaginar, ne vedeam ca pe fiii și fiicele „strămoșilor” biblici. Eram tineri mândri și eram dezgustați de statutul de victime.

Așa că, suferința evreiască, a fost pentru mine, în multe feluri, o ghicitoare. Dar ieri, la Școala Londoneză de Economie (LSE), am fost martorul unui spectacol al unui comportament evreiesc rău, atât de incredibil de rău încât mare parte din tot ceea ce s-a întâmplat până în prezent și era neclar, a devenit mai limpede ca lumina zilei.

Ieri, în cadrul unei prelegeri ținute de unul dintre cei mai mari umaniști ai generației noastre, profesorul Richard Falk, numai șaizeci de minute de huliganism intens i-au trebuit avocatului israelian Jonathan Hoffman pentru a fi dat afară din sală. În timp ce Hoffman și asociatul lui erau scoși afară din clădire, întreaga încăpare și-a exprimat sentimentele strigând „Afară, afară, afară!”

Hoffman nu era doar un golan ordinar. Fluturându-și simbolurile naționaliste evreiești, acționa în mod fățiș ca un activist al etnicismului evreiesc. Ulterior aveam să aflu că este asociat cu multe instituții evreiești și Zioniste: BOD (Board of Deputies of British Jews), Federația Zionistă și așa mai departe.

Ce o fi fost în capul lui Hoffman de s-a comportat așa cum a făcut-o, fără pic de respect față de o instituție academică, ce o fi crezut, că LSE e vreun soi de yeșiva sau poate doar sinagoga lui locală? Presupun că nu. Eu cred că el a presupus că, la fel ca alte spații din țara noastră de astăzi, LSE pur simplu este un „teritoriu ocupat.” Se pare că simpla prezență a unui singur Zionist într-o încăpere este suficientă pentru a transforma camera respectivă într-un teritoriu ocupat.

Niciodată în viața mea nu am văzut o sală întreagă atât de unită în furie și dacă cineva din comunitatea evreiască are senzația că huliganismul à la Hoffman & co o să-i facă pe evrei populari, se înșală amarnic. Judecând după reacția la care am fost martor în aula LSE, lumea s-a săturat grav de tot de controlul Zionist al gândirii, de arderea cărților și de de brutalitatea Zionistă.

Dar aș vrea să mă folosesc de ocazie și pentru a oferi niște scuze sincere. La lansarea cărții lui Falk, ieri, i-am sugerat unui suporter al Palestinei că, în loc să îl citească pe istoricul evreu David Cesarani pe subiectul holocaustului, mai bine i-ar da o șansă lui David Irving. Unii studenți evrei au fost revoltați de comentariul meu, așa că aș dori să îmi rectific declarația, pentru a o face și mai inclusivă și categorică. Nu-l citiți doar pe David Irving, citiți fiecare voce pe care acești oameni vor să o reprime și citiți fiecare text pe care acești oameni vor să îl ardă.

Dacă vor să-l ardă, înseamnă că trebuie neapărat să îl citiți!

Odată ce l-ați citit, rămâne să decideți voi dacă textul merită să ajungă pe rafturile voastre – sau la foc.

Deci, evreilor care vor să controleze ceea ce gândesc oamenii și celor care ard cărți, atât Zioniști cât și „anti”: Este evident că ați lansat un război împotriva libertății academice. Vă ocupați cu arsul cărților și cu controlatul a ceea ce au voie oamenii să gândească și ce nu. Ați deschis o luptă împotriva valorilor vestice: sinceritatea, erudiția, toleranța. Toate lucrurile asociate nu cu Ierusalimul, ci cu Atena. Nu am nicio îndoială, veți câștiga câteva bătălii din acest război, veți putea anula câte o dezbatere, o conferință pe ici pe colo și chiar veți reuși să ardeți două, trei cărți. Dar veți pierde războiul. Libertatea va triumfa, deoarece dorința de libertate, năzuința spre libertate este întipărită în sufletul uman.

Le solicit de urgență evreilor și instituțiilor evreiești să își analizeze cu grijă comportamentul și să vadă dacă acesta servește într-adevăr intereselor evreiești. Ca autor al celei mai citite cărți în materie de politici identitare evreiești, pot să vă spun de pe acum că întrezăresc un dezastru.

Aveți grijă.



http://www.gilad.co.uk/writings/2017/3/21/if-they-want-to-burn-it-you-want-to-read-it

Niciun comentariu: