sâmbătă, martie 11, 2017

Alan Dershowitz – cheia pentru Atena





de Gilad Atzmon

Adresându-se recent în cadrul unei conferințe a grupului ultra-Zionist, anti-BDS și pro-război, Stand With Us, Alan Dershowitz a declarat: „oamenii spun că evreii sunt prea puternici, prea bogați, că dețin controlul presei, că au prea mult din aia, prea mult din ailaltă și noi adesea simțim nevoia să ne scuzăm, negându-ne puterea și capacitatea. Nu o mai faceți!”

Bătrânul zionist Dershowitz, care și-a dobândit reputația unui „mincinos remarcabil” (Chomsky) și a unui „plagiator în serie” (Finkelstein), probabil că a decis ca înainte să își întâlnească creatorul, să dea adevărului o ultimă șansă.

În lumea noastră, nimeni nu poate nega că evreii „sunt prea puternici”, „prea bogați” sau că „dețin controlul presei”. Totuși, ceea ce nimeni nu poate ignora este faptul că evreii foarte rar se scuză pentru vasta și exacerbata lor putere. De fapt, ca și Dershowitz, majoritatea evreilor tinde să se laude cu diferitele fațete ale dominării evreiești și, în timp ce se umflă în pene, folosește orice truc disponibil pentru a reduce la tăcere pe oricine arată cu degetul către acea putere. Așa cum susțin de ani de zile, puterea evreiască este abilitatea de a suprima discuția despre puterea evreiască.

„NOI (evreii, presupun) ne-am câștigat dreptul de a influența dezbaterea publică, NOI ne-am câștigat dreptul de a ne face auziți, NOI am contribuit în mod disproporționat la succesul acestei țări.”

Ne-am putea întreba pe cine include acest „NOI” care a contribuit atât de mult la „succesul” Americii. Se referă cumva Dershowitz la clientul și apropiatul său prieten Jeffrey Epstein, care a plasat prostituate minore în brațele elitelor? Acest „NOI” al lui Dershowitz îl include cumva și pe Alan Greenspan, care a condus țara către genocidul de clasă? Sau poate acest „NOI” se referă la toți bancherii de pe Wall Street, la toți Goldmanii, Sachșii și Soroșii – cei care, zilnic, joacă la barbut viitorul american și economia globală. Și, mai mult ca sigur, acest „NOI” al lui Dershowitz îi include pe Haim Saban și Sheldon Adelson, care au reușit să transforme politicile americane într-o banală afacere internă zionistă.

Nu mă înțelegeți greșit, nu există îndoială că unii evrei au contribuit din plin la cultura americană, în domeniul științelor, al finanțelor și așa mai departe. Totuși, noțiunea acestui „NOI” evreiesc pe care îl împinge Dershowitz în față, este cât se poate de problematică și trebuie chestionată. În timp ce este evident că lobby-urile pro-Israel și pro-interese evreiești ale lui Saban și Adelson se înscriu în acest „NOI”, nu este deloc clar dacă oameni ca Philip Roth au contribuit la literatura americană ca niște americani obișnuiți sau și ei fac parte din acest „NOI” al lui Dershowitz.

Nu i-a luat prea mult vechiului entuziast al epurării etnice să livreze lovitura de grație. „Niciodată să nu vă scuzați pentru folosirea influenței și puterii (evreiești) în interesul păcii.”

Am rămas perplex la auzul acestor cuvinte, dat fiind rolul lui Dershowitz ca avocat al războaielor și ca apologet al unui stat criminal. M-am întrebat „Cine sunt acei evrei care se folosesc de puterea și influența lor în interesul păcii? O fi școala neoconă aka Proiectul pentru Noul Secol American, un colectiv global-zionist intervenționist, imoral, care a reușit să atragă America și întregul Vest într-un război mondial fără de sfârșit? Sau poate o fi „pacifistul” Albert Einstein, care practic a lansat Proiectul Manhattan și a pus planeta în pericolul eradicării? Sau poate că Dershowitz se referă la Sidney Blumenthal, care a făcut lobby cu entuziasm pe lângă secretarul de stat Clinton în favoarea unei intervenții imperialiste în Libia, în timp ce el însuși a investit apoi în reconstrucția acestui stat. Sau poate că este vorba de lobby-ul evreiesc ce mereu îndeamnă la intervenția în Siria și la un război cu Iranul.

Trebuie să admit că nu cunosc prea mulți evrei care să se folosească în mod autentic de „influența lor în interesul păcii”, dar când chiar apar astfel de evrei, Alan Dershowitz este primul care să arunce cu noroi în ei – așa cum pot depune mărturie Norman Finkelstein și Richard Falk.

La fel ca Dershowitz, nu cred că evreii ar trebui să se scuze pentru crimele statului lor – nici nu știu dacă ar însemna ceva prezentarea unor astfel de scuze. Nu știu nici dacă evreii ar trebui să își ceară scuze pentru puterea lor – pentru Greenspan, Wolfowitz, Madoff sau Dershowitz – un asemenea gest ar însemna foarte puțin. Dar cred că de fiecare dată când îl auziți sau îl vedeți pe Dershowitz răspândindu-și minciunile, îndemnând la războaie sau sărbătorindu-și obișnuitele simptome imorale, trebuie să țineți cont de faptul că el este un purtător de cuvânt al proiectului național evreiesc. Tot ceea ce nu este în regulă cu supremația tribală și cu atributul distincției, al deosebirii dintre toți ceilalți (poporul „ales”) este personificat de acest om. Așa că, Alan Dershowitz este o fereastră valoroasă ce ne permite să vedem în inima Ierusalimului și ne reamintește cât de dureroasă a fost despărțirea de Atena.

Dar, în același timp, respingerea lui Dershowitz și a tot ceea ce reprezintă el, este, pentru mintea vestică, o reîntoarcere acasă, o cheie pentru Atena, o reîntoarcere la veșnicie.



http://www.gilad.co.uk/writings/2017/3/9/alan-dershowitz-the-key-to-athens

Niciun comentariu: