marți, februarie 28, 2017

M-am născut în Israel cu mulți ani înainte să realizez că Israelul e Palestina



                                      Gilad Atzmon




Interviu cu Gilad Atzmon realizat de Mehmet Gurhan

-fragment -

M-am născut în Israel și mi-au trebuit mulți ani ca să îmi dau seama că Israelul este Palestina. Eram relativ patriot. Abia așteptam să mă înrolez în armată. Și apoi am înțeles că există foarte puțin adevăr în narativa istorică evreiască. Și atunci am înțeles că trăiesc pe pământul altcuiva. În același timp am descoperit saxofonul. La vârsta de 30 de ani am părăsit Israelul și nu m-am mai întors niciodată.

Î: Există un anume tip de rebeliune în muzica ta; cum explici asta?

R: Muzica mea poate fi foarte duioasă și meditativă. Uneori e foarte amuzantă și ocazional e furioasă. Există prea multe motive pentru a fi mânios. Sunt departe de a fi fericit când văd Israelul făcând Gaza una cu pământul. Sunt furios când aflu că 80% dintre membrii conservatori ai parlamentului britanic sunt „prieteni ai Israelului.” Sunt furios când aflu că lobby-ul evreiesc împinge America într-un alt război mondial și în loc să devin violent, uneori mă folosesc de muzică pentru a-mi exprima furia.

Î: Ce gen din muzica lumii se apropie de muzica ta?

R: E foarte simplu. Sunt un artist al jazz-ului, un cântăreț de bebop. Dar sunt inspirat de muzica Orientului Mijlociu, fie că e arăbească, turcească sau grecească. Am stilul propriu de a îmbina mawwal-ul arăbesc cu John Coltrane...

Î: Ce crezi despre starea politică și socială a Turciei?

R: Uite, sunt împotriva oricărei forme de intervenționism, așa că nu sunt persoana potrivită pentru a judeca situația de aici. Pot vorbi numai despre impresiile mele și nu sunt niște observații academice. Fac un turneu în jurul lumii și văd multă tristețe. Văd țări sărăcite, oameni fără locuri de muncă, fără perspective. Văd tineri care fac parte din a treia generație săracă și văd cum pe strada lor principală pustie nu se mai mănâncă mâncarea specifică, ci McDonalds, Burger King, Coca Cola, Starbucks. Și sunt aici în Turcia și văd mulți oameni pe stradă, văd pește din marea voastră și roșii de pe câmpurile voastre și văd mulți oameni muncind în restaurante care au nume turcești și nici măcar nu oferă un meniu în limba engleză și mă face să fiu fericit pentru voi. Ați reușit să vă păstrați autenticitatea și cultura. Este o victorie uriașă. Sunteți atât de norocoși că islamofobii europeni nu v-au acceptat în U.E., țara voastră este acum o superputere.

Î: Te-ai născut în Israel dar ești împotriva ocupației israeliene și a politicilor Israelului. Trăiești în Vest, cum faci față?

R: Dă-mi voie să-ți spun ceva și este crucial. În întreaga mea carieră nu am fost supus niciodată abuzului din partea guvernului britanic, nu am fost supus niciodată abuzului din partea guvernului american. Și deși infamul Alan Dershowitz, care acum este implicat într-un uriaș scandal de sex cu minori, m-a etichetat ca fiind „dușmanul numărul unu al poporului evreu”, nu am fost niciodată subiectul direct al abuzurilor din partea guvernului israelian. Nici măcar NSA (Agenția Națională de Securitate a SUA) nu mă hărțuiește. Singurii oameni care mă vânează în continuu sunt stânga evreiască și ziarul The Guardian. Pot să spun că nu este o problemă, dar am ajuns să îmi dau seama că cei mai mari dușmani ai libertăților noastre elementare sunt progresiștii și am să explic de ce.

În Vest și poate și în Turcia, avem probleme cu corectitudinea politică. Ce este corectitudinea politică? Este o politică ce nu permite opoziția politică. Dar asta este exact definiția pe care o asociem cu dictatura. Dar corectitudinea politică este mai rea decât dictatura. De ce? Deoarece în cazul dictaturii resimți o opoziție față de un regim care este diferit față de tine, însă în cazul corectitudinii politice tu ești cel care îți bagă pumnul în gură. Corectitudinea politică este o formă de autocenzură. Stânga evreiască și progresiștii ne-au transformat într-o masă de impotenți. Sarcina noastră este să mergem mai departe și să opunem rezistență față de această ideologie canceroasă.

Î: Putem separa iudaismul de Zionism?

R: Nu. Israelul nu se numește „statul Zionist”, el se autodefinește ca „statul evreiesc.” Partidele guvernului se numesc „Israelul Casa Noastră” și „Căminul Evreiesc”, nu „Căminul Zionist.”* Cabinetul israelian a adoptat o lege națională care definește Israelul ca statul evreiesc, nu statul Zionist. Din perspectivă israeliană, Zionismul a murit în 1948. Zionismul a fost o promisiune de a ridica un stat evreiesc în Sion (Palestina). Odată ce a fost întemeiat Israelul, Zionismul și-a încheiat rolul. Singurii oameni care păstrează aberația Zionistă sunt cei din stânga evreiască, deoarece ei vor să facă diferența între evreicitate și Zionism. De aceea numesc Israelul colonialism. Dar Israelul nu este colonialism. Colonialismul presupune un schimb clar între un stat-mamă și un stat-colonist. Israelul este un stat-colonist, dar nu există un stat-mamă evreiesc. De aceea îl numesc apartheid. Israelul nu este apartheid: apartheidul este un sistem rasist de exploatare. Dar Israelul nu vrea să exploateze palestinienii, el vrea să-i facă dispăruți. Israelul este un model hitlerist de epurare etnică. Stânga folosește termenii „colonialism”, „Zionism” și „apartheid” pentru a distrage atenția de la cuvântul care începe cu „e.” Pentru ca solidaritatea cu Palestina să devină semnificativă, trebuie să dez-iudaicizăm terminologia. Nu să dăm afară evreii din mișcarea de solidaritate, dar să împiedicăm ca interesele evreiești să definească granițele discuției.

Î: Putem privi Israelul și Palestina ca pe două state?

R: Nu.

Î: Vor putea palestinienii să se reîntoarcă în țara lor?

R: Pentru asta se luptă. Oricine nu susține dreptul de reîntoarcere nu este un suporter autentic.

Î: Ce crezi despre spusele lui Ahmadinejad despre holocaust?

R: Sunt 100% de acord cu tot ce a spus Ahmadinejad despre holocaust. Practic, Ahmadinejad a spus că holocaustul trebuie tratat ca un capitol istoric. Momentan este tratat ca o religie. Și dacă este o religie vreau să am dreptul să fiu ateu. În realitatea contemporană iudaizată este ok să nu crezi în Dumnezeu, dar dacă nu crezi în Auschwitz vei fi penalizat sever. Nu accept așa ceva.

Î: Ce câștigă SUA de pe urma susținerii Israelului?

R:  America nu mai este o entitate independentă, nu o mai putem concepe în felul acesta. Sistemul politic american este o zonă ocupată de evrei. America, Marea Britanie, Franța și în general Vestul s-au trezit într-o dimineață pentru a realiza că există o pierdere prin scurgere în sistemul lor juridic care facilitează posibilitatea ca lobby-urile străine invazive, așa ca AIPAC, CFI, CRIF, să intervină în afacerile lor externe. America și-a sacrificat interesele sale externe pe altarul evreiesc. Este un dezastru. Dar istoria ne învață că această impunitate politică evreiască întotdeauna își găsește sfârșitul într-o circumstanță cu totul tragică.

Î: Ești de acord că în Gaza are loc un holocaust?

R: Nu mai știu ce este holocaustul. Sunt ca Ahmadinejad în privința asta. Când eram copil am fost învățat că naziștii au făcut săpun din evrei. Apoi am crescut și mi-am dat seama că era o plăsmuire. Am fost învățat că arabii ne vor arunca în mare. Și când am fost suficient de matur pentru a învăța istorie pe cont propriu, am realizat că de fapt evreii erau cei care îi aruncau în mare pe palestinieni. Și apoi am înțeles că evreii (ca toată lumea) tind să își proiecteze asupra altora simptomele lor culturale. Evreii se tem de palestinieni pentru că evreii își văd armata angajată în activități criminale. Ei trebuie să creadă că palestinienii sunt la fel de criminali ca IDF-ul.

Nu vreau să vorbesc în termeni de holocaust pentru că e prea evreiesc. Nu vreau să compar Israelul cu nazismul pentru că Israelul e suficient de rău. Din anumite perspective Israelul este mai rău ca nazismul (Israelul este o democrație evreiască ce implică o responsabilitate colectivă). Când compar Israelul cu nazismul reafirm religia holocaustului și susțin întâietatea suferinței evreiești. Trebuie să stabilim un discurs nou, în care israelienii sunt cei mai aprigi dușmani ai umanității și palestinienii sunt suferinzii supremi. Auschwitz a fost într-adevăr rău, dar nu la fel de rău ca Gaza.

Î: Iranul nu urmărește înarmarea nucleară și întreaga lume știe asta. Cum explici agitația din jurul proiectului nuclear iranian?

R: Nu am nicio problemă cu armele nucleare iraniene. Vreau ca Iranul să aibă o bombă. Numai o bombă iraniană va aduce pacea în regiune. Pentru că toată această mizerie din Orientul Mijlociu cauzată de Israel și de America se întâmplă deoarece ele știu că pot omorî cu impunitate și fără încetare. Și problema mea cu șiiții este că sunt mult prea amabili. Ei chiar nu vor să bombardeze pe nimeni. O bombă atomică este haram (interzisă de religie), spun ei.

Î: Ce părere ai despre rolul Iranului în Orientul Mijlociu?

R: Iranul este cea mai frumoasă putere politică. Îi susține pe palestinieni. Susține rezistența. Iranul și-a dezvoltat o industrie foarte puternică. Această țară care a fost un stat-client al Americii acum 34 de ani, produce acum submarine, avioane, drone, computere foarte puternice. E frumos.


*Partidul „Căminul Zionist” a fost înființat la o lună după acest interviu.


http://www.gilad.co.uk/writings/2015/2/14/i-was-born-in-israel-many-years-before-i-realized-israel-was-palestine

Niciun comentariu: