duminică, februarie 05, 2017

Cu cât devine mai evreică Theresa May, cu atât devine Marea Britanie mai antisemită




de Gilad Atzmon


Astăzi, Jewish Chronicle (JL) relata că 2016 a avut cel mai mare număr de incidente antisemitice în Marea Britanie, un record absolut. Statisticile CST arată că au existat 1.309 de incidente de „ură direcționată către evrei” anul trecut – cu o creștere de 36% față de ultimele 12 luni.

Sigur, CST nu este o sursă de încredere și ale sale „cifre legate de antisemitism” au fost dovedite ca fiind false de mai multe ori. Totuși, dacă cifrele sunt corecte, ele sugerează un lucru: cu cât guvernul britanic investește mai mult în lupta împotriva antisemitismului...cu atât Marea Britanie devine mai antisemită.

E destul de ușor de explicat. Lupta împotriva antisemitismului este acum o industrie profitabilă. În fiecare zi, aflăm de noi organizații evreiești dedicate luptei împotriva antisemitismului și vânătorii de oameni care urăsc evreii, totul pe cheltuiala plătitorului de taxe britanic. (Theresa May a promis recent să aloce anual peste 13,4 milioane de lire sterline pentru probleme legate de securitatea evreiască).

Și, ca întotdeauna în cazul Israelului și al Zionismului, aceste organizații sunt susținute financiar de însăși ura pentru evrei căreia caută să i se opună. Și când nu există ură pentru evrei, fie o vor induce, fie o vor inventa.

De exemplu, am aflat în ultimele săptămâni că Stephen Silverman de la Campania Împotriva Antisemitismului (CAA) a lansat un război împotriva popularului personaj David Icke. Același Stephen Silverman care a lansat același război și împotriva muzicienei Alison Chabloz pentru că și-a exprimat gândurile despre religia Holocaustului prin intermediul unui spectacol de cabaret.

E foarte puțin probabil ca aceste campanii urâte împotriva britanicilor care caută adevărul să îi facă populari pe evreii britanici. Chiar dimpotrivă. Ambele campanii au reculat imediat – munca lui Alison s-a răspândit peste tot, în toate mediile virtuale, iar campania împotriva lui Icke nu a făcut decât să demonstreze că investigația sa în legătură cu Zionismul familiei Rothschild nu este doar legitimă, ci chiar esențială. Este evident că aceste campanii nu o să-i reducă la tăcere pe Icke sau pe Chabloz, dar vor confirma că instituțiile evreiești din Marea Britanie nu sunt abonate la noțiunea de libertate a gândirii și a exprimării și la drepturile elementare ale omului.

Dave Rich, directorul adjunct de comunicații al CST a declarat pentru JC: „Cred că există mai degrabă un climat general decât un lucru anume care este responsabil pentru înmulțirea incidentelor (antisemitice).”

Greșit. Există un factor crucial implicat în ascensiunea opoziției față de evrei și politicile lor: puterea evreiască și-a pierdut orice subtilitate. Acum este brută și vulgară și se manifestă pe față: fie că e vorba de campania împotriva lui Jeremy Corbyn și a partidului laburist, fie de interferența grosolană a ambasadei israeliene în politicile partidelor britanice, fie vânătoarea constantă a criticilor Israelului sau chiar de impunitatea lordului Janner, cel suspectat de a fi molestat copii – tot mai mulți britanici citesc acum printre rânduri. Și le-a ajuns.

Dacă guvernul britanic este într-adevăr preocupat de antisemitism, l-ar putea elimina în doi timpi și trei mișcări. Trebuie să renunțe la tratamentul special pe care îl acordă organizațiilor evreiești și trebuie să înceteze să cheltuiască milioane pe CST și pe toate celelalte organizații paramilitare exclusiv evreiești care operează în regat.

Toți suntem de acord că rasismul este un lucru rău, așa că haideți să luptăm împotriva lui într-o manieră universală, nu după pofta unui anume trib.



Niciun comentariu: