duminică, ianuarie 29, 2017

Semne că ai putea fi un „normalizator”




de Haidar Eid

Normalizarea opresiunii a fost mereu unul din instrumentele folosite de colonizator împotriva rezistenței oprimatului și colonizatului. E ieftin și funcționează. Întoarce nativul împotriva nativului și tot ce face opresorul este să stea și să se uite. Marea Britanie, Franța, America, Africa de Sud în era apartheidului sunt doar câteva exemple de colonizatori care au folosit normalizarea opresiunii ca metodă de dominare: au privilegiat un sector al populației colonizate, oferindu-i câteva firimituri de la masa stăpânului, făcându-l un propagandist voluntar care „justifică” și laudă colonizarea și misiunea ei civilizatoare.

Israelul apartheidic face la fel.

Cu ajutorul infinit al Statelor Unite ale Americii, o colonie de tip settler ea însăși, Israelul a putut să deposedeze poporul palestinian în timp ce s-a portretizat ca fiind o țară „modernă”, vestică, înconjurată de arabi și musulmani sălbatici pe care îi oprimă ca o favoare pentru a proteja interesele vestice în Orientul Mijlociu. Și nu există o lipsă de nativi palestinieni „civilizați”, suporterii, „negrii de casă” care înțeleg și pot „justifica” rolul Israelului. Doar acești nativi pot aprecia modernitatea sa, „democrația” sa și – cel mai important – generozitatea sa de a le oferi câteva drepturi.

Așa că, mașinăria hasbarei (propagandei) este capabilă să creeze două categorii de palestinieni/arabi: cei recunoscători și cei nerecunoscători. Există unchiul Tom, „arabul bun”, recunoscător, al cărui scop final este cel de a-l împăciui pe stăpânul israelian sau există cei care îl susțin, de exemplu puterile vestice. Acei nativi, numiți trădători de semenii lor, nu sunt normalizatori inerenți, dar încep să prezinte simptome de a deveni astfel, în timp ce neagă cu vehemență că sunt normalizatori ai opresiunii, ai apartheidului și ai colonizării. Mă gândesc aici la Sadat al Egiptului, la oficialii din Qatar care vizitează în mod regulat Israelul, la emirii saudiți care nu se sfiesc să se întâlnească și chiar să facă selfie-uri cu criminali de război israelieni. Mă gândesc și la oficialii palestinieni care apără ridicola „coordonare de securitate” cu Israelul, la cei care cred că „viața înseamnă compromisuri”, fără să țină seama de faptul că Zionismul este o ideologie etno-religioasă înrădăcinată în excluderea agresivă a celorlalți, inclusiv a „bunilor arabi.” Dar lista îi include și pe artiștii, pe organizațiile societăților civile și pe intelectualii care normalizează din motive foarte egoiste, pentru a-și ajuta carierele și, în consecință, pentru a deveni mai bogați.

Destul de ironic, există și cei care normalizează dar susțin că nu știu ce este normalizarea și în ce constă deși termenul există în mass-media și online din 2007. Normalizarea în context palestinian/arab este definită ca „participarea în orice proiect, inițiativă sau activitate, în Palestina sau oriunde pe glob, cu menirea (implicită sau explicită) de a-i aduce împreună pe palestinieni (și/sau arabi) și pe israelieni (oameni sau instituții) fără a plasa ca scop rezistența la și expunerea ocupației israeliene și a tuturor formelor de discriminare și opresiune împotriva poporului palestinian.”

În ciuda consensului aproape deplin între palestinieni și arabi asupra respingerii tratării Israelului ca un stat „normal” cu care se poate avea o relație obișnuită, tot mai dai peste unii care susțin altceva.

Există tipare repetitive în argumentele aduse de normalizatori, iată care sunt simptomele normalizării:

1. Începi să te simți „sătul”  de „conflictul” dintre „cele două părți”

2. Începi să crezi că totul a început în 1967

3. Începi să aperi ideea „dialogului” între „cele două părți”

4. Învinovățești „extremiștii” din „ambele tabere”, mai ales „teroriștii” palestinieni

5. Continui să spui mereu/să papagalicești: „ambele părți sunt de vină pentru vărsarea de sânge”

6. Continui să spui mereu/să papagalicești: „ambele popoare suferă și asta trebuie să ia sfârșit”

7. Devii mai pragmatic în legătură cu dreptul de reîntoarcere care devine „imposibil de implementat”

8. Începi să te gândești că cea mai bună cale de a rezolva dilema refugiaților este găsirea unei „soluții comune”

9. „Partiția”, pentru tine, devine SOLUȚIA; două state pentru două popoare bazate pe fondurile lor etno-religioase; 77% din Palestina pentru evreii israelieni și restul este negociabil

10. Începi să dai atenție celor de la CNN, BBC, posibil Fox News, NY Times, Washington Post

Oricât a încercat regimul de apartheid din Africa de Sud să normalizeze rasismul și oricât a încercat să-l justifice, lumea s-a ridicat împotriva lui dând atenție apelului făcut de sud-africanii nativi și de aliații lor. Ne apropiem, încet dar sigur, de momentul în care ocupația israeliană, colonizarea și apartheidul din Palestina vor fi tratate ca anormalități ce trebuie izolate, indiferent de încercările făcute chiar de câțiva normalizatori arabi.



http://mondoweiss.net/2017/01/signs-you-normalizer/?utm_campaign=trueanthem&utm_content=588cf1b204d3011192e7ef21&utm_medium=social&utm_source=facebook

Niciun comentariu: