joi, ianuarie 12, 2017

Antisemitismul: De ce există? Și de ce persistă?




de Mark Webber

De-a lungul secolelor, ostilitatea împotriva evreilor a erupt în mod repetat în violență teribilă. Iar și iar, evreii au fost alungați din țările în care trăiau. De ce există antisemitismul? Și de ce furia împotriva evreilor a izbucnit încă o dată și încă o dată, în cele mai variate națiuni, ere și culturi? Îndeaproape legată de acest lucru este chestiunea mai largă a relațiilor dintre evrei și non-evrei – un subiect pe care mulți scriitori și cărturari l-au numit „problema evreiască.”

De prea multe ori, discuțiile despre antisemitism și despre „problema evreiască” au fost distorsionate din cauza prejudecăților, a intoleranței și a lipsei sincerității. Dar acest subiect important merită o examinare atentă, informată și onestă.

Lideri evrei proeminenți pretind că sunt uluiți de persistența sentimentului și comportamentului anti-evreiesc. Insistând că antisemitismul este o prejudecată nefondată și nerezonabilă, ei îl compară adesea cu un virus misterios sau cu o boală.

Elie Wiesel a fost unul dintre cei mai cunoscuți autori evrei ai epocii noastre. Romanul său de memorii din timpul războiului, intitulat „Night”, este lectură obligatorie în multe clase școlare. A primit premiul Nobel pentru pace și vreme de ani de zile a fost profesor la Universitatea Boston. Wiesel este considerat o autoritate în domeniul antisemitismului. Sursa și trăinicia antisemitismului în istorie rămân niște mistere, a declarat el în fața unei audiențe germane în aprilie 2004. În altă parte, a descris antisemitismul ca pe o „boală irațională.” Vorbind în cadrul unei conferințe din 2002, Wiesel a afirmat: „Lumea s-a schimbat în ultimii 2000 de ani, numai antisemitismul a rămas...Singura boală care nu și-a găsit leacul este antisemitismul.”

Liga Antidefăimare (ADL) este una dintre cele mai mari și mai influente organizații evreiești-Zioniste din lume. Ea se consideră centrul principal pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului și pentru educarea publicului în legătură cu acest fenomen periculos. În cartea sa din 2003, „Never Again?: The Threat of the New Anti-Semitism”, directorul național al ADL, Abraham Foxman, și-a exprimat griji serioase în legătură cu ceea ce considera a fi o ostilitate tot mai mare față de evrei: „Sunt convins că în prezent ne aflăm în fața unei amenințări la adresa siguranței poporului evreu la fel de mare ca cea cu care ne-am confruntat în anii 30 – dacă nu cu una și mai mare.” În mod remarcabil, și el s-a declarat perplex în legătură cu motivele originii și durabilității conflictului dintre evrei și non-evrei. „Mă gândesc la antisemitism ca la o boală”, scrie Foxman. „Antisemitismul seamănă cu o boală ce este în mod fundamental irațională...Este o boală spirituală și psihologică.”

Charles Krauthammer, un influent scriitor evreu american, apărător aprig al Israelului, este la fel de uluit în legătură cu longevitatea sentimentului anti-evreiesc. „Persistența antisemitismului, cea mai străveche dintre otrăvuri, este unul dintre marele mistere ale istoriei”, scrie el în Washington Post.

Wiesel, Foxman și Krauthammer, precum și alți importanți lideri evrei-Zioniști, sunt incapabili – sau nu vor – să ofere o explicație pentru persistența antisemitismului. Ei cred, sau pretind a crede, că fiind o „boală” complet irațională și nefondată, nu are legătură cu ceea ce fac evreii și cu ceea ce cred non-evreii despre evrei. În opinia lor, conflictul și tensiunile dintre evrei și non-evrei care au persistat de-a lungul secolelor nu sunt cauzate sau nici măcar nu au legătură cu comportamentul evreiesc.

Din fericire, o explicație rezonabilă a acestui fenomen persistent este furnizată de unul dintre cele mai proeminente și influente personaje evreiești din istoria modernă: Theodor Herzl, fondatorul Zionismului modern. Acesta și-a expus viziunile într-o carte scrisă în limba germană, intitulată „Statul evreiesc” (Der Judenstaat). Publicată în 1986, această lucrare este manifestul de bază al mișcării Zioniste. Un an și jumătate mai târziu, el organiza prima conferință Zionistă internațională.

În cartea sa, Herzl a explicat că indiferent unde vor locui sau unde vor fi cetățeni, evreii vor constitui nu doar o simplă comunitate religioasă, ci o naționalitate, un popor. El a folosit cuvântul german Volk. Oriunde se află mulți evrei trăind printre non-evrei, spunea el, nu doar că va fi posibilă nașterea unui conflict, ci va fi inevitabilă. „Problema evreiască există oriunde evreii trăiesc în număr mare. Dacă nu există, este adusă de sosirea evreilor...Cred că înțeleg antisemitismul, care este un fenomen foarte complex. Eu mă gândesc la această dezvoltare a lucrurilor ca evreu, fără ură sau teamă.”

În scrierile sale publice și private, Herzl a explicat că antisemitismul nu este o aberație, ci un răspuns natural al non-evreilor pentru a îndepărta comportamentul și atitudinile evreiești. Sentimentul anti-evreiesc, spunea el, nu este cauzat de ignoranță sau intoleranță, așa cum au susținut mulți. În schimb, concluziona el, străvechiul și se pare insolubilul conflict dintre evrei și non-evrei este complet de înțeles, deoarece evreii sunt un popor distinct și deosebit, cu interese diferite și care adesea intră în conflict cu interesele oamenilor printre care trăiesc.

Sentimentul anti-evreiesc în epoca modernă, credea Herzl, s-a născut din „emanciparea” evreilor din secolele 18 și 19, care i-a eliberat de viața închisă în ghetou și i-a adus în societatea urbană modernă și în relațiile economice cu non-evreii din clasele de mijloc. Antisemitismul, scria Herzl, este „o reacție de înțeles la defectele evreiești.” În jurnalul său a scris: „Consider că antisemiții sunt cât se poate de îndreptățiți să fie astfel.”

Herzl a insistat că evreii trebuie să înceteze să mai pretindă – atât pentru ei cât și pentru non-evrei – că sunt la fel ca restul lumii și în schimb trebuie să recunoască în mod deschis că sunt un popor diferit și deosebit, cu scopuri și interese distincte și separate de ale celorlalți. Singura soluție viabilă pe termen lung, spunea Herzl, era ca evreii să recunoască realitatea și să trăiască, în sfârșit, ca un popor „normal” într-un stat al lor, separat. Într-un memorandum trimis țarului Rusiei, Herzl scria că Zionismul este „soluția finală la problema evreiască.”

Primul președinte al Israelului, Chaim Weizmann, enunța niște opinii similare. În memoriile sale, acesta a scris: „De fiecare dată când cantitatea evreilor din orice țară atinge punctul de saturație, acea țară reacționează împotriva lor... [Această] reacție...nu poate fi privită ca antisemitism în sensul obișnuit sau vulgar al sensului; este un apanaj social și economic universal al emigrației evreiești și de care nu ne putem debarasa.”

O asemenea onestitate e rară. Numai ocazional liderii evrei de astăzi explică antisemitismul ca pe o reacție la comportamentul evreilor. Unul dintre cele mai bogate și mai influente personaje ale lumii de astăzi este George Soros, miliardarul născut în Ungaria. În general acesta evită să accentueze legăturile sale cu comunitatea evreiască și rar participă la evenimente pur evreiești. Dar în noiembrie 2003 a vorbit în cadrul unei întâlniri a Jewish Funders Network din New York. Când a fost întrebat despre antisemitismul din Europa, Soros nu a răspuns spunând că este o „boală” irațională. În schimb, a declarat că este rezultatul politicilor Israelului și ale Statelor Unite. „Există o renaștere a antisemitismului în Europa. Politicile administrațiilor Bush și Sharon contribuie la acest lucru”, a spus Soros. „Dacă am schimba direcția, atunci și antisemitismul s-ar diminua”, a adăugat el. „Nu văd cum ar putea să-l înfrunte cineva în mod direct.”

Liderii comunității evreiești au reacționat cu furie la cuvintele lui Soros. Elan Steinberg, fostul director executiv al organizației World Jewish Congress a spus: „Haideți să fim bine înțeleși: antisemitismul nu este cauzat de evrei ci de antisemiți.” Abraham Foxman a numit comentariile lui Soros „absolut obscene.” Directorul ADL a continuat spunând: „Oamenii continuă să fie păcăliți de acest stereotip. Este o percepție simplistă, contraproductivă, părtinitoare și intolerantă a ceea ce se întâmplă cu adevărat. Este învinuirea victimei pentru toate relele Israelului și ale poporului evreu.”

Cei mai mulți oameni acceptă fără ezitare că sentimentele pozitive ale non-evreilor față de evrei au o oarecare bază în comportamentul evreiesc. Dar lideri evrei precum Foxman, Wiesel și Steinberg par să nu dorească să accepte că sentimentele negative față de evrei ar putea avea o bază similară în comportamentul evreiesc.

Împreună cu toate celelalte comportamente sociale, de-a lungul timpului, conflictul dintre evrei și non-evrei are un fundament evident și logic în istoria și natura umană. Arhivele istorice sugerează că persistența antisemitismului de-a lungul secolelor este înrădăcinată în felul neobișnuit prin care se raportează evreii la non-evrei.

Liderii israelieni și evrei Zioniști afirmă că evreii constituie un „popor” sau o „națiune” – adică un grup național distinct față de care evreii de pretutindeni trebuie să simtă și să-și exprime o loialitate primordială. Unii lideri evrei americani au fost expliciți în legătură cu acest lucru. Louis Brandeis, un judecător al Curții Supreme a SUA și Zionist american, a spus: „Trebuie să recunoaștem cu toții că noi evreii suntem un popor distinct din care fiecare evreu, indiferent de țara în care locuiește, de atitudinea sau nuanța credinței sale, face în mod neapărat parte.” Stephen S. Wise, președintele Congresului Evreiesc American, a spus la un marș din New York în iunie 1938: „Eu nu sunt un cetățean american de religie evreiască. Eu sunt un evreu...Hitler avea dreptate într-o singură privință. El îi numește pe evrei o rasă și chiar suntem o rasă.” Păstrând aceeași linie, liderii israelieni mai spun și că statul Zionist îi reprezintă nu doar pe cetățenii acestuia ci pe evreii de pretutindeni.

Deși afirmă – de obicei doar când se află între ei – că evreii sunt membrii unui popor deosebit față de care ar trebui să simtă și să exprime o loialitate primordială, în mod simultan, Zioniștii insistă că evreii trebuie să fie primiți ca cetățeni egali și cu drepturi depline în orice țară ar dori să trăiască. În timp ce evreii Zioniști din SUA, așa ca Abraham Foxman, vorbesc despre „poporul evreu” ca de un popor distinct, ei pretind și că sunt americani ca toți ceilalți și insistă că evreii, inclusiv evreii Zioniști, trebuie să beneficieze de toate drepturile de care se bucură cetățenii americani, fără obstacole sociale, juridice sau instituționale puse în calea puterii evreiești și în calea influenței lor asupra vieții americane. Pe scurt, liderii și organizațiile evreiești-Zioniste (precum Congresul Evreiesc Mondial și Comitetul Evreiesc American) cer drepturi complete de cetățeni pentru evrei nu doar în „țara lor”, Israelul, ci peste tot.

Marile organizații evreiești-Zioniste și, mai extins, comunitatea evreiască organizată, promovează „pluralismul”, „toleranța” și „diversitatea” în Statele Unite și în alte țări. Ei cred că ăsta e un lucru util pentru evrei. „Societatea pluralistă americană este de o importanță vitală pentru securitatea evreiască”, scria Abraham Foxman. „Pe termen lung”, explica directorul ADL, „ceea ce a făcut din viața evreiască americană o experiență în mod unic pozitivă în istoria diasporei și ne-a permis să fim niște aliați atât de importanți ai statului Israel, este sănătatea unei societăți pluraliste, tolerante și inclusive americane.”

Pentru ceva vreme, ADL a promovat sloganul „Diversitatea este punctul nostru forte.” Pentru a păstra linia acestui motto, pe care pretinde că l-a inventat, ADL a depus eforturi și a dedicat resurse pentru a convinge americanii – mai ales americanii mai tineri – să îmbrățișeze o mai mare „diversitate” socială, culturală și rasială.

Această campanie a avut un mare succes. Politicieni și profesori americani și practic întreaga mass-media americană, promovează „diversitatea”, „multiculturalismul” și „pluralismul” și îi portretizează pe cei care nu îmbrățișează aceste obiective ca fiind ignoranți și răuvoitori. Dar, în același timp, organizații evreiești-Zioniste influente precum Comitetul de Afaceri Publice Americano-Israelian (AIPAC) insistă că SUA trebuie să recunoască și să apere Israelul ca pe un stat etnic-religios evreiesc. Pluralismul și diversitatea se pare că sunt doar pentru non-evrei. Ceea ce este bun pentru evrei în țara lor, par să spună liderii evrei-Zioniști, nu este nici pluralismul, nici diversitatea, ci un naționalism tribal.

Ceea ce gândesc evreii este important deoarece comunitatea evreiască are puterea de a le realiza țelurile. În mai 2013, vicepreședintele Joe Biden a afirmat că rolul evreiesc „imens” și „supradimensionat” din mass-media și viața culturală americană a fost unicul și cel mai important factor în modelarea atitudinilor americane de-a lungul ultimului secol și în determinarea schimbărilor cultural-politice majore. „Fac pariu că 85% dintre aceste schimbări [socio-politice], fie că vorbim de Hollywood sau de media socială, se datorează liderilor evrei ai industriei. Influența este imensă”, a spus el. „Moștenirea evreiască ne-a modelat, a făcut din noi cine suntem astăzi – noi toți, noi, eu – mai mult decât orice alt factor din ultimii 223 de ani. Asta este realitatea.”

Biden nu este singurul care recunoaște această influență. „Nu are nicio logică să încercăm să negăm realitatea puterii și importanței evreiești în cultura populară”, scria în 1996 Michael Medved, un binecunoscut autor și critic de film evreu. Joel Stein, editorialist pentru Los Angeles Times, scria în 2008: „Ca evreu mândru, vreau ca America să știe despre realizările noastre. Da, noi controlăm Hollywood-ul...Nu mă interesează dacă americanii cred că noi controlăm presa de știri, Hollywood-ul, Wall Street-ul sau guvernul. Mă interesează doar să păstrăm controlul asupra lor.”

Deși evreii au mai multă influență și putere în viața politică și culturală americană decât orice alt grup etnic sau religios, grupurile evreiești sunt deranjate când non-evreii subliniază acest lucru. De fapt, spun Foxman și ADL-ul, un semn sigur că cineva este antisemit este dacă acesta e de acord cu afirmația „evreii au prea multă putere în țara noastră astăzi.” Pentru Foxman, se pare, nu există niciodată „prea multă” putere și influență evreiască.

Antisemitismul nu este o „boală” misterioasă. Așa cum au sugerat Herzl și Weizmann și așa cum arată istoria, ceea ce adesea este numit antisemitism este atitudinea firească și logică a oamenilor față de o minoritate cu loialități particulariste care își folosește puterea disproporționată mai degrabă în scopurile proprii decât pentru binele comun.



Niciun comentariu: