luni, mai 30, 2016

PROPAGANDIȘTII ISRAELIENI AMENINȚĂ CU DISTRUGEREA EUROPEI CA PEDEAPSĂ PENTRU BOICOTAREA ISRAELULUI



Susținători proeminenți ai guvernului de extremă-dreapta israelian se visează avangarda cruciaților Zioniști

de David Sheen / Alternet




Un nou video lansat de un grup de relații publice pro-Israel adresează europenilor un mesaj uimitor : continentul lor este pe cale de a fi ras de pe fața pământului de către „armatele islamice” și dacă nu încetează cu mișcarea de boicotare a Israelului, Ierusalimul va permite ca acest lucru să se întâmple. Clipul a fost postat ieri pe Facebook de către Hallelu, o agenție de PR nu foarte cunoscută, dedicată îmbunătățirii imaginii internaționale a statului Israel și a strâns câteva mii de vizualizări.

Filmulețul este animat 3-D și are un scenariu cu un mesaj politic precis. Intriga narațiunii se desfășoară după cum urmează :

În scena de deschidere, un bolovan imens, de dimensiunile unui oraș întreg, decorat cu blazonul Brigadelor Al-Qassam ale grupării Hamas, începe să se rostogolească la vale către o cetate cu un aer medieval și Disney-esc în același timp, etichetată drept „Europa”.  Sesizând momentul, o creatură-stâncă  gargantuescă (un fel de Hulk mai urât, din pietre – nota traducătorului) ștampilată pe umăr cu Steaua lui David, încearcă să se opună bolovanului islamic ce se rostogolește, dar nu reușește la prima încercare. Bolovanul „Al-Qassam” demolează un soi de colonie pe vârful unui deal unde flutură un steag al Israelului și își continuă rostogolirea spre vale.

Obosită, dar fără a se da bătută, creatura-stâncă posesoare de identitate evreiască sau israeliană sare în calea bolovanului și cu mari, mari eforturi reușește să îl oprească. Deși creatura-stâncă salveaza mare parte a cetății de la a fi făcută praf și pulbere, inerția bolovanului o catapultează până în turla unei clădiri de la intrarea în cetate, făcând ca acea singură clădire să se prăbușească.

Ca un răspuns imediat, din turnurile cetății, hop, apar niște pancarte pe care scrie „Boicotați Israelul” și de îndată o salvă de proiectile este trimisă spre Hulkul israelian, inclusiv o mare piatră inscripționată cu logo-ul BDS – o referință la mișcarea Boycott-Divest-Sanctions (Boicotare-Deposedare-Sancționare) care vizează Israelul.

Deși proiectilele par a nu fi cauzat vreun rău fizic creaturii, expresia sa facială se transformă într-o grimasă și decide să se dea la o parte din calea bolovanului, permițându-i să revină la traiectoria inițială, distrugând complet cetatea „Europa” înainte de a fi înghițită de un vârtej de apă.

În secundele finale ale filmulețului, ecranul se face negru (fade to black) și spectatorului i se spune „Israel luptă pentru tine – Susține Israelul”, în timp ce pașii grei ai creaturii-Hulk se aud pe fundal. Clipul se încheie cu o acreditare marca Hallelu Foundation.

Mesajul video-ului este țipător de evident: armatele „islamice” se vor lupta întâi cu Israelul, dar până la urmă vor încerca sa anihileze Europa; și dacă europenii nu apreciază felul în care Israelul ține piept „islamiștilor” și nu sunt dispuși să accepte costurile inevitabile ale acestui război al civilizațiilor, Israelul îi va abandona pe nerecunoscătorii gentili și-i va lăsa pradă destinului pe care îl merită: extincția.

Printre numele cele mai proeminente pe care Hallelu le enumeră pe site-ul său ca „membri fondatori” se află trei importanți patroni: editorialistul Ben Dror Yemini al cotidianului israelian Yediot Ahronot, profesorul de Studii Arabe Dr. Mordechai Kedar al Universității Bar Ilan din Israel și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Greco-Ortodoxe, părintele Gabriel Nadaf.

Yemini a pledat pentru expulzarea din orașele israeliene a refugiaților africani ne-evrei și pentru închiderea acestora în centre de detenție din deșert, pentru a împiedica evreicile africano-israeliene să dezvolte relații cu aceștia.  Kedar a amenințat cu violarea mamelor și surorilor palestinienilor pentru a-i împiedica să întreprindă atacuri asupra Israelului. În ultimii ani, guvernul israelian a implementat toate aceste propuneri.

Nadaf face eforturi pentru a convinge cetățenii palestinieni creștini să se înroleze în armata Israelului. Un aliat apropiat al prim-ministrului Benjamin Netanyahu, el a fost unul dintre cei șase oameni care au aprins torțe la ceremonia israeliană oficială pentru „Ziua Independenței” luna aceasta. Cu câteva zile înaintea ceremoniei, au apărut zvonuri cum că Nadaf ar fi fost acuzat de hărțuire sexuală de către mai mulți tineri pe care a încercat să-i înroleze în IDF.

Alți doi „Membri Fondatori” ai Hallelu au legături cu guvernul Netanyahu. „Directorul de Relații Externe” al grupului, Rena Riger a fost directorul Ministerului de Externe în vremea în care Netanyahu deținea funcția de ministru al Afacerilor Externe între 2002 și 2003. Wilhelm Roth a fost președintele Comitetului Consultativ al Afacerilor Externe pentru Danny Ayalon între 2011 și 2013, Danny Ayalon fiind adjunctul lui Netanyahu când acesta a ocupat funcția de ministru al Afacerilor Externe.

În ultimul an, guvernul Netanyahu a început să acuze public activiștii BDS că ar reprezenta o amenințare la adresa statului Israel și a alocat bugete enorme pentru combaterea acestui fenomen. Luna trecută, unul dintre membrii partidului de guvernare Likud, Yisrael Katz, ministrul Transporturilor a amenințat activiștii BDS cu „eliminarea civilă targetată”. Deși amenințarea a fost formulată destul de vag, sugerează cât se poate de clar că activiștii mișcărilor de boicotare ar putea suferi consecințe letale din partea Israelului.

Primul clip postat de Fundația Hallelu, lucru întâmplat cu puțin peste un an în urmă, explică rațiunea de a fi a grupului. Plângându-se că toate celelalte eforturi de PR făcute de Israel înainte au fost ineficiente – „pur și simplu nu ne pricepem să explicăm ce naiba se întâmplă aici”- naratorul clipului propune ca agenția aceasta de PR să fie promotorul statului Israel:

„Hallelu a fost înființată pentru a schimba radical felul în care privim hasbara (propaganda). Intenția sa este de a spune lumii adevărata poveste și știe exact cum să facă acest lucru. Întâi de toate, Fundația Hallelu plănuiește a deveni o organizație umbrelă pentru toate organizațiile evreiești din Israel și din străinătate care se ocupă de hasbara.”

Naratorul continuă explicându-ne că grupul nu intenționează doar să apere Israelul în fața acuzațiilor de violare a drepturilor omului, ci și să treacă la atac: „Hallelu plănuiește să inițieze o serie de campanii ofensive fără precedent, atât în conținut cât și ca modalitate de expresie.”

Forțele ofensive ale Fundației Hallelu vor lua în vizor sursele mass-media care publică rapoarte negative despre acțiunile Israelului, spune clipul. „O armată de avocați va hăitui juridic orice website, ziar, canal tv din Israel și din străinătate care împrăștie minciuni despre operațiunile Israelului”, declară naratorul. „Organizațiile anti-Israel vor afla că nu mai pot scrie ce le taie capul.”

În mod interesant, clipul demitizează unul dintre punctele de vedere mult repetate ale celor mai vocali apărători ai Israelului și anume că activiștii BDS urăsc evreii și îi au ca țintă pe evrei doar pentru că sunt evrei. „Toată lumea a devenit antisemită? Nu, nu a devenit” explică naratorul. „Ei fac ceea ce am face noi în locul lor: boicotează, organizează demonstrații, aplică presiune internațională, împiedică turiștii, investitorii, artiștii.”

Update: Componentele de animație de înaltă calitate nu sunt o muncă de creație originală, ci mai degrabă dezvoltarea unei mostre a unui scurt clip CG (computer generated) de 70 de secunde, premiat, numit ”A Tale of Momentum & Inertia” realizat de studioul de animație HouseSpecial din Portland, Oregon. Cel mai probabil, Hallelu ar fi preferat ca lumea să nu afle acest lucru și nu doar din motive de copyright. În animația originală a celor de la HouseSpecial, masivul bolovan ce distruge o colonie israeliană și cetatea „Europa” – identificat ca Hamas și ISIS – este creat din neglijența creaturii-stânci evreiești sau israeliene, în momentul în care încearcă să ridice un soi de structură, poate un altar, pe vârful unui deal. Deci, dacă metafora politică a celor de la Hallelu este extinsă pentru a include și partea de introducere din „Momentum & Inertia”, pe care connoisseurii în ale hasbarei au ales să o taie, ar însemna că, în eforturile Israelului de a construi o structură pe un deal, a creat ISIS și Hamas, care apoi au distrus colonia israeliană și continentul european.

David Sheen este regizor și jurnalist independent.


duminică, mai 29, 2016


ISRAELUL SE GHEMUIEȘTE LA SÂNUL NAZIȘTILOR AUSTRIECI

Nu este nimic fundamental incompatibil între Zionism și fascism. Aceste partide rasiste de extremă-dreapta au o admirație aparte pentru Israel din câteva motive...

  
Norbert Hofer, candidatul la președinția Austriei din partea grupării de extremă-dreapta Freedom Party

de Asa Winstanley


Alegerile prezidențiale din Austria au ținut prima pagină a ziarelor săptămâna aceasta. Norbert Hofer, candidatul partidului de extremă-dreapta Freedom Party, aproape a câștigat alegerile. Din fericire, a fost înfrânt la limită de rivalul principal, fostul lider al Green Party, Alexander Van der Bellen. Dar a fost o cursă strânsă, la o diferență de numai 30.000 de voturi. Prea strânsă pentru a nu reprezenta o amenințare.

În contextul unei Europe în care atmosfera este tot mai marcată de un rasism virulent îndreptat împotriva refugiaților (mai ales a celor musulmani), este îngrijorătoare o astfel de desfășurare a lucrurilor. Chiar dacă președinția Austriei este în principal o funcție simbolică, deține totuși anumite puteri, iar Hoffer a lăsat să se înțeleagă că le-ar folosi dacă ar ajunge în postura respectivă.

Partidul Freedom Party are legături istorice cu naziștii autentici. A fost înființat de foști naziști în 1950. Fostul său lider Jorg Haider a lăudat politicile lui Hitler cu privire la locurile de muncă. Dar, la fel ca alte partide de extremă-dreapta din Europa, tânjea după o „curățare” și o modernizare a imaginii.

Fascismul se bazează pe existența unui „celălalt” pe care îl demonizează și îl face culpabil de toate relele lumii. Pentru naziștii germani, acest „celălalt”era evreul, blamat simultan pentru capitalism și bolșevism. Astăzi, țapul ispășitor, acel „străin celălalt” blamat pentru toate cele este musulmanul. Mișcările de extremă-dreapta din întreaga lume își direcționează o mare parte a urii împotriva musulmanilor. Asta nu înseamnă, desigur, că și-au uitat antisemitismul și dintr-odată au devenit prieteni cu evreii. Există grupări neo-naziste și ale supremaționiștilor rasei albe motivate în principal de ura împotriva evreilor. Dar în ultimii ani se remarcă un alt fenomen: grupările fasciste europene orientate electoral. Multe dintre aceste grupări, așa cum este Freedom Party, au încercat o „rebranduire” a parcursului lor neo-nazist.  

Acest fenomen se mai numește și a pupa Israelul în dos. Sau, cu alte cuvinte, fenomenul  „nu putem fi neo-naziști sau antisemiți – noi iubim Israelul.”

În Marea Britanie, acest fenomen este întruchipat de British National Party. Nick Griffin, fostul său lider, a avut o perioadă în care susținea că sprijină 100% Israelul și războiul acestuia împotriva Gazei în 2009. Însă odată cu succesul celor din English Defence League ( ce au o amprentă Zionistă cât se poate de vizibilă și flutură steagul Israelului în timpul confruntărilor stradale violente îndreptate împotriva comunităților musulmane), Griffin a părut că schimbă foaia poziționându-se împotriva lor și a ramurii lor evreiești („Jewish Division”, care ulterior s-a separat de EDL și a devenit Jewish Defence League UK, numită după organizația americană Zionistă teroristă fondată în 1968).

În Austria, Freedom Party a folosit aceeași tactică: a încercat să arate ca și-a depășit trecutul, manifestând o apropiere față de Israel. Iar prim-ministrul israelian pare că nu a fost deranjat de acest plan. Liderul partidului, Heinz Christian Strache a efectuat o vizită oficială în Israel la invitația partidului Likud.

În timp ce se afla acolo, Strache a făcut propagandă împotriva boicotării Israelului și împotriva musulmanilor, ridicând în slăvi „Vestul iudeo-creștin” și susținând că Israelul este un avanpost al Europei în Orientul Mijlociu: „Dacă Israelul eșuează, Europa eșuează. Și dacă Europa eșuează, Israelul eșuează.”

Michael Kleiner, un oficial al partidului Likud, care a ajutat la organizarea vizitei a declarat pentru Financial Times : „Dl. Strache este pro-Israel, împotriva boicotării Israelului și susține dreptul Israelului de a se apăra.”

De fapt, nu este nimic fundamental incompatibil între Zionism și fascism. Aceste partide rasiste de extremă-dreapta au o admirație aparte pentru Israel din anumite motive – adesea, nu cele recunoscute oficial. În primul rând, ura lor primară în acest moment istoric este direcționată împotriva musulmanilor – și cine se pricepe să omoare musulmani mai bine decât Israelul? În al doilea rând, adevărul este că aceste grupări de extremă-dreapta nu au pus sfârșit urii față de evrei, doar au ascuns-o. La un anumit nivel, sunt fericiți din cauza proiectului Zionist, deoarece unul dintre scopurile lor fundamentale este înlăturarea evreilor din Europa și trimiterea acestora în Palestina ocupată – lucru pe care și-l doresc și antisemiții și Zioniștii.

Ce urmărește Israelul să obțină din apropierea de fasciștii Europei, așa cum sunt cei de la Freedom Party, nu este foarte clar în momentul acesta. Dar Netanyahu și partidul său se pot gândi sau spera că fasciști precum Strache și Hofrer reprezintă viitorul politic al Europei. Și că, până la urmă, l-ar putea ajuta să lupte măcar împotriva unor lucruri ca mișcarea BDS – boicotarea Israelului.

Haideți să le demonstrăm contrariul.

Asa Winstanley este un jurnalist de investigație care trăiește în Londra și este editor asociat la Electronic Intifada.

A FI SEPARAT. ORGANIZAȚIILE SOCIETĂȚII CIVILE DIN GAZA DESPRE IMPACTUL POLITICII SEGREGAȚIONISTE A ISRAELULUI



Organizațiile societății civile operează în vastul spațiu dintre guvern și populație, furnizând servicii, înaintând propuneri de modificare a legislației, monitorizând acțiunile autorităților și luând atitudine față de politicile care vin în contradicție cu interesele cetățenești. Copii dotați muzical, tineri în pericol, femei, atleți cu dizabilități, programatori străluciți se bazează pe serviciile și expertiza unui al „treilea sector”.  Zeci de organizații ale societății civile întreprind acțiuni în Gaza și răspund nevoilor cruciale și diverse ale unui larg segment de populație. Este greu de înțeles de ce Israelul ar ignora importanța acestora și le-ar interzice circulația în diferite locuri din Teritoriile Palestiniene Ocupate, precum și în străinătate, dar aceasta este realitatea situației.

sâmbătă, mai 28, 2016

LAȚUL SE STRÂNGE : IORDANIA AMPLIFICĂ SUFERINȚA PALESTINIENILOR DIN GAZA



de Samar Batrawi


Iordania a sporit restricțiile de circulație ale palestinienilor din Gaza, deja aflați sub blocadă egipteană și israeliană
 

Palestinienii din Gaza s-au lovit de o lungă listă de restricții în ultimii ani, inclusiv interdicția deplasării în afara teritoriului de 365 de kilometri pătrați, guvernat de Hamas de aproape 10 ani. 

Principalul executant al acestor restricții este Israelul, care controlează circulația oamenilor și a mărfurilor prin granițele cu Gaza și spațiul aerian și maritim al Gazei.

Israelul solicită palestinienilor din Gaza să formuleze o cerere pentru eliberarea unui permis special pentru a putea părăsi teritoriul prin punctul de trecere Erez, fie că e vorba de o călătorie în străinătate, fie de o vizită a familiei sau prietenilor din Cisiordania.

Acest permis este dificil de obținut, chiar și în circumstanțe de urgență. De exemplu, un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS sau WHO - acronimul în limba engleză) arată că mai mult de 28% dintre cererile persoanelor care au solicitat permis de trecere din motive de sănătate au fost respinse sau ignorate.

joi, mai 26, 2016

ECONOMIA PALESTINIANĂ: ESTE CAPABILĂ DE SUSȚINEREA UNUI STAT INDEPENDENT?



de Leila Farsakh




Prin economia palestiniană se înțelege de obicei economia Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza. Aceasta cuprinde o populație totală de 4,7 milioane de palestinieni (1,8 milioane în Gaza și 2,9 în Cisiordania). Semnarea Acordurilor de Pace de la Oslo în 1993 între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO) promitea să reducă dependența economiei palestiniene față de Israel și transformarea acesteia într-un motor dinamic al unui stat Palestinian viabil. În 2012, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (FMI) argumentau că economia palestiniană s-a maturizat și este capabilă de susținerea unui stat Palestinian independent. Acest stat, declarat pentru prima dată de către PLO în 1988, s-a bucurat de o înaltă recunoaștere internațională odată ce a devenit Stat Observator non-membru al ONU în 2012. Până acum a fost recunoscut de peste 135 de țări.

Însă o privire atentă asupra economiei Palestinei relevă că aceasta este fragmentată și neviabilă. În 2014, valoarea produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor în Cisiordania și Gaza era undeva la 1.737 $. Acest nivel se situa sub cel din 1999 și era cu doar 15% mai mare de la semnarea procesului Oslo. La fel de alarmant, veniturile medii în Fâșia Gaza erau cu 31% mai mici decât cu 20 de ani în urmă iar diferența de venit față de Cisiordania pe cap de locuitor crescuse de la 14% la 141% în favoarea Cisiordaniei în această perioadă; valoarea PIB pe cap de locuitor în Fâșia Gaza în 2014 era de 976 $ comparativ cu cea din Cisiordania care se ridica la 2.540 $. În plus, creșterea economică a Palestinei a fost haotică, oscilând între 3 și 5% pe an din 1993 încoace. Rata sărăciei încă se menține la peste 40% în Fâșia Gaza. Iar în Cisiordania nu a scăzut sub 16%. Șomajul în 2014 a atins un procent de 46% din populația aptă de muncă în Gaza și 17% în Cisiordania.

miercuri, mai 25, 2016

DETERIORAREA RELAȚIILOR POLITICE ALE ISRAELULUI CU AMERICA LATINĂ






„Israelul nu are politică externă, doar politică internă.” Mai rar o observație atât de justificată, remarca făcută de Henry Kissinger, controversatul câștigător al premiului Nobel pentru pace ne permite să analizăm un episod al impactului incontestabil asupra situației din cadrul coaliției la guvernare a prim-ministrului Benjamin Netanyahu: desemnarea lui Daniel Dayan drept consul al Israelului în Statele Unite, după ce i-a eșuat tentativa numirii aceluiași în funcția de ambasador al Israelului în Brazilia.

În 1947 Brazilia reprezenta majoritar America Latină în fața Națiunilor Unite (UN) în ideea împărțirii Palestinei în două state, unul Arab Palestinian și celălalt evreiesc. Dar restul țărilor importante din regiune, precum Argentina, Mexic și altele nu sprijineau opinia Braziliei. Respingând pierderea teritorială, printre celelalte pierderi, pe care crearea statului Israel o implica, lumea araba și conducerea Palestinei din anii 1940 au încercat să prevină acest lucru. Înfrângerea lor militară a dus mai întai la însușirea pământurilor palestiniene de către Israel și în 1967 la ocupația israeliană a întregului stat ce nu apucase să ființeze.

Ulterior, în special după 1977, succesiunea aproape continuă a guvernelor israeliene ultranaționaliste a fost tot mai criticată în America Latină și o hotărâre neexecutorie a Curții Internaționale de Justiție declara ilegale coloniile din teritoriile palestiniene ocupate. De asemenea, la solicitarea Braziliei, din 2010 încoace a crescut recunoașterea statului palestinian în lipsa înfăptuirii acestuia și împărțirea a fost invocată de țări precum Uruguayul în sprijinul realizării statului.