sâmbătă, decembrie 03, 2016

Scrisoare deschisă evreilor americani




de Stanley L. Cohen


Evreii mândri sunt cei care pot să-i privească în ochi pe cei care comit sau susțin crimele împotriva umanității din Palestina și, fără niciun fel de ezitare, strigă “J’accuse”... cei care se urăsc, evreii „self-hating” sunt cei care comit crimele sau pur și simplu le ignoră cu o tăcere mormântală.

Israelul și suporterii săi orbi, obedienți, au închis cercul într-o negare perversă absolută. Timp de ani de zile au reușit să împacheteze și să vândă basmul că Zionismul și iudaismul sunt același lucru...o luminată fuziune istorică a unui scop și crez comun, care, în realitate, s-a născut mai mult dintr-un interes politic viciat al Europei.

Roata se întoarce. Și într-adevăr roata s-a întors. Era și timpul.

Masacru după masacru, crimă după crimă, oricine îndrăznește să condamne brutalitatea sistematică a Israelului, va fi pus sub acuzare...„antisemit”.

Opune-te ocupației ilegale...urăști evreii. Expune apartheidul israelian...urăști evreii. Luptă împotriva purificării etnice...urăști evreii. Susține boicotarea Israelului...urăști evreii. Și dacă ești evreu și vrei ca Israelul să răspundă pentru crimele sale, ești mai rău decât toți, ești un evreu care se urăște, un self-hating jew. Și așa continuă diversiunea aceasta meșteșugită, în timp ce Israelul continuă să aplice cel mai inuman tratament milioanelor de oameni lipsiți de țară.

Desigur, când sute de supraviețuitori ai holocaustului care trăiesc în Israel au numit cel mai recent carnagiu high-tech din Gaza un genocid, au stabilit o diferență netă. Nici măcar statul Zionist nu era atât de bătut în cap sau atât de laș din punct de vedere politic încât să-i numească self-hating jews pentru că au avut îndrăzneala de a-i bate obrazul pentru măcelărirea miilor de femei, copii și bătrâni nevinovați. Nu, ar fi însemnat să exploateze exploatarea holocaustului, manevră folosită de 70 de ani încoace de suporterii înfocați pentru a camufla holocaustul comis de Israel împotriva poporului palestinian. Nu, pentru Zioniști, supraviețuitorii care strigau cu demnitate și onoare „genocid!” erau doar...demni de milă...bătrâni și debili.

Vreme de ani de zile, având aprobarea vestică, Zioniștii au fost capabili să ambaleze și să comercializeze, cu tupeu și succes, mesajul că nimeni nu poate ataca politicile criminale ale Israelului fără a depăși automat linia dincolo de care se află hinterlandul antisemitismului. Ei bine, zilele acelea au apus...echipa Israelului a căzut în plasa propriilor sale intrigi.

Nu e nevoie ca cineva să aibă precizia unui chirurg în felul în care privește universul politic pentru a observa că pe măsură ce lumea a devenit tot mai informată și, astfel, tot mai înduioșată de suferința palestinienilor, Zioniștii s-au grăbit să dezvolte strategii noi, mai brutale, pentru a reface, a transforma o narativă bazată pe tot atâta adevăr cât o ficțiune hollywoodiană.

Metodele Zioniste agresive de promovare și comercializare sunt foarte publice în ziua de azi. Printre aceste metode se numără intimidarea țărilor vestice ca Marea Britanie, Canada, Franța, Olanda, care tremură numai la gândul că ar putea fi numite „antisemite” pentru îndrăzneala de a le fi permis cetățenilor lor să vorbească liber și sincer despre diabolicul Israel. Israelul le este îndatorat lor și altor  state care caută să îi reducă la tăcere pe cei ce susțin BDS-ul ca modalitate pașnică de a-și exprima opoziția față de un stat tiranic. Până la urmă, nu e ușor să îmbrățișezi ignoranța stridentă în timp ce desenezi o mare nebuloasă de negare în jurul exemplului concret al procesului Nuremberg. Indiferent care îți e drapelul, crimele de război sunt crime de război, fie că sunt comise împotriva ta sau de tine.

Pe alte căi, activitățile demonstrabil rasiste au poziționat Israelul ca actor principal în efortul de a regiza spațiul cibernetic al secolului 21. De exemplu, în lumina autocratică a onoarei naționale, i-a inspirat, dacă nu chiar i-a împuternicit pe hackerii Zioniști să atace web site-uri pro-palestiniene din toată lumea vărsându-și furia islamofobă la adresa celor care încearcă să prezinte o imagine alternativă la ceea ce se întâmplă în Palestina, imagine ignorată sau cenzurată de mass-media vestică.

În timpul celor două cele mai recente atacuri asupra Gazei, Israelul s-a mișcat repede și a închis toate canalele de comunicare pe internet într-un efort inconfundabil de a împiedica lumea să afle în timp real despre natura și dimensiunea asalturilor sale brutale asupra celor două milioane de locuitori lipsiți de apărare ai enclavei.

În timp ce acestea sunt doar câteva dintre cele mai recente tactici folosite de Israel pentru a intimida sau a reduce la tăcere opoziția politică sau socială, tot mai frecvent, politicile sale caută să împartă aceeași pâine cu unele dintre cele mai odioase grupări supremaționiste din lume.

Cu cât timp în urmă s-au gândit neo-naziștii să mărșăluiască în Skokie, Illinois, în uniforme naziste strigând zeig-heil în timp ce purtau pancarte inscripționate cu mesaje de tipul „Libertate de exprimare pentru omul alb” într-o comunitate cu o populație din care făceau parte niște mii de supraviețuitori ai holocaustului? Și, în același an, KKK s-a gândit să organizeze, în același oraș, o adunare pentru adepții ideologiei sale rasiste.

Totuși, astăzi, se pare că Zioniștii nu au nicio problemă să gândească strategii comune cu mândri suporteri ai Klanului sau cu alți adepți ai supremației albilor. În weekend-ul acesta, Organizația Zionistă a Americii va sărbători împreună cu adepții supremației albilor și cu promoterul antisemitismului Steve Bannon, la obișnuitul său festival anual al urii.

Această celebrare a intoleranței și supremației rasiale și religioase nu ar trebui să surprindă pe nimeni dat fiind faptul că organizația a aprobat planul lui Trump de profilare etnică și religioasă a mexicanilor și musulmanilor, numește mișcarea Black Lives Matter un „hate group” și a avertizat studenții să nu îi invite pe Noam Chomsky și pe fostul președinte Jimmy Carter să vorbească în campusuri ca să nu își răspândească „mesajele periculoase”.

Bannon și tovarășii săi în ale urii nu s-au sfiit să exploateze aversiunea față de evrei și față de alte minorități, în baza statutului rasial, religios, de imigrant sau în baza identității sexuale. Nu au fost timizi nici când a venit vorba de a lansa apeluri exaltate la violență pentru a purifica o Americă pe care ei o consideră prea neagră, prea imigrantă, prea evreiască, prea musulmană și prea moale.

Într-adevăr, Bannon este membru al unei pagini Facebook ce postează în mod frecvent materiale în mod explicit rasiste și violente. Vigilant Patriots, căci despre ea e vorba, este o adunătură de feisbuchiști de extremă-dreapta. Are și un cont activ de Twitter care este virulent anti-islam. Website-ul pare să nu funcționeze momentan. Cu Facebook există întotdeauna posibilitatea să fie un cont fals, însă contul Facebook atribuit lui Bannon – cel care îl leagă de grupul Vigilant Patriots – pare să fie autentic. Pagina de Facebook a emisiunii radio Breitbart pe care a găzduit-o Bannon la un moment dat a conținut o postare a lui Matthew Boyle, un redactor Breitbart, care ducea la Bannon cu acest cont de Facebook despre care vorbim. Și pagina de Facebook a documentarului lui Bannon despre Palin îl leagă de asemenea de acest cont de Facebook. 





Și totuși, astăzi, Zioniștii îl sărbătoresc pe Bannon, el și tovarășii săi din Klan dându-și seama că pot scăpa basma curată chiar cu ura față de evrei...tot ce trebuie să facă este să își ofere sprijinul față de statul Israel condus de aceleași viziuni supremaționiste perfide.

Se pare că pentru Zioniști o doză sănătoasă de antisemitism trufaș este adecvată câtă vreme este costumată în sprijinul obedient pentru Israel...mai ales când vine din gura principalului consilier al președintelui ales și a cercului său de prieteni.

Bannon a fost denunțat și de democrați și de republicani și de organizațiile pentru drepturile omului că a transformat site-ul Breitbart intr-un forum pentru neo-naziști, adepți ai supremației albilor și antisemiți. Cu toate acestea, numirea sa în funcție a fost aplaudată de ambasadorul israelian în Statele Unite care a subliniat că „...abia așteptăm să colaborăm cu administrația Trump...inclusiv cu Steve Bannon, pentru a face alianța americano-israeliană mai solidă ca niciodată.”

Nu e nimic nou în legătură cu aplicarea selectivă a prea avantajoasei ștampile a „antisemitismului”. Doar se aplică atât de ușor studenților și profesorilor care susțin eforturile pașnice ale mișcării BDS de a aduce dreptate palestinienilor, dar nu și clasicelor manifestări antisemite vitriolante din partea patronilor pro-Israel. Când  Israelul are de câștigat, indicatoarele de antisemitism sunt ignorate; în schimb, cei care critică politicile Israelului trebuie ștampilați de urgență cu marca antisemitismului.

Răposatul „Zionist creștin” Jerry Falwell este un asemenea exemplu. A fost denunțat de criticii evrei pentru că ar fi spus că „Antihristul” este evreu, însă, în ciuda acestui lucru și a altor declarații de acest gen, Falwell a fost reînviat de Zioniștii care au avut de profitat de pe urma sprijinului general al acestuia față de Israel; sprijinul față de Israel a fost mai important decât disprețul lui față de evrei în general.

Nu e nimic deosebit în încercarea Zioniștilor de astăzi de a crea legături alimentate de ură cu grupuri rasiste din și din afara Statelor Unite. Zioniștii au demonstrat de-a lungul istoriei o disponibilitate dacă nu chiar o ușurință de a colabora cu grupurile și guvernele antisemite pentru a-și atinge scopurile.

Cu mult timp în urmă, în Rusia, mariajul Zionist al intereselor politice a fost deosebit de prosper cu câteva dintre puterile Axei în timpul celui de-al doilea război mondial. Apoi a găsit sprijin la prietenii susținători ai declarației Balfour și a atins culmi noi în Vest printr-o legătură pare-se incasabilă cu dreapta evanghelică rasistă.

Așa încât, voturilor parlamentare în cadrul statelor membre ale UE pentru recunoașterea suveranității statului Palestina li se opune un mariaj unic al intereselor Zioniste cu cele neo-naziste locale. Această coaliție a urii și a intereselor nu trebuie să surprindă, date fiind eforturile comune de a lua în vizor un val de refugiați musulmani disperați și aversiunea comună față de orice formă, cât de mică, de justiție pentru palestinieni.




În Ucraina, Israelul a abandonat siguranța populației sale evreiești tot mai reduse, în favoarea intereselor politice și avantajelor de pe urma sprijinirii puciului neo-nazist care l-a înlăturat pe președintele ales pro-rus. În Franța, Frontul Național, cu rădăcini vechi în fascismul francez, a prins încă o dată avânt. Deloc sfios în legătură cu imaginea sa rasistă și antisemită, Frontul a găsit sprijin în Israel care l-a întâmpinat cu căldură pe unul dintre liderii francezi când a călătorit în țara sfântă pentru a da bine în ochii evreilor francezi și a le obține voturile. Sună cunoscut?

Nu e nimic nou sau remarcabil în recentele legături ale Israelului cu unele dintre cele mai represive, totalitariste și rasiste regimuri din lume. Israelul are o istorie lungă presărată cu țipetele prizonierilor politici, ale disidenților sau ale celor care au fost, în virtutea rasei, a religiei sau a activismului, percepuți ca niște amenințări la adresa guvernării autocratice a statului, fie că e vorba de Israel sau de altul.

Este binecunoscut sprijinul Israelului pentru regimul de apartheid din Africa de Sud până în ultimele zile ale acestuia, furnizându-i materiale pentru construirea de armament nuclear. Cu mult după ce UN au sancționat apartheidul împotriva Rhodesiei, Israelul a continuat să îi furnizeze armament și elicoptere. În zeci de țări africane Israelul a finanțat și a antrenat represiunea militară a revoltelor anti-coloniale sau anti-dictatură. A vândut arme și a oferit pregătire militară armatei ruandeze și milițiilor Hutu care au săvârșit genocid împotriva etniei tutsi.

În America de Sud, Israelul a înarmat trupele de comando din Guatemala, rebelii Contra din Nicaragua, Chile sub Pinochet și junta militară din Argentina care a făcut să „dispară” mii de oponenți ai unui regim care nu doar că avea un discurs fățiș antisemitic dar a luat în vizor și a omorât numeroși civili evrei.

În Asia de sud-est, Israelul a furnizat ajutor regimului dictatorial al lui Suharto din Indonezia și în regiunea Pacificului a finanțat dictatura lui Marcos în Filipine. În Iran, în timpul lui Shah, poliția secretă SAVAK a primit arme în valoare de peste 150 de milioane de dolari. Nefiind renumit pentru altruismul său, Israelul a făcut-o pentru a primi ceva la schimb...Shah a fost primul lider din regiune care a recunoscut Israelul ca stat.

Acestea sunt doar câteva exemple din multe alte cazuri în care Israelul a susținut, dacă nu a propulsat regimuri rasiste și supremaționiste...multe dintre ele cunoscute pentru discursul puternic antisemit și pentru ura manifestată față de evrei. Dar, cu o remarcabilă agilitate, dacă nu cu indiferență, a devenit expert în a contrabalansa realitatea mișcărilor și regimurilor pe care le sprijină, adesea antisemite, neo-fasciste, cu propriile interese ale agendei sale rapace.

Având această experiență practică, se pare că Zioniștii sunt perfect echipați pentru a gestiona noua față a antisemitismului, a disprețului fățiș față de evrei, care, odată cu Steve Bannon & co, va pătrunde din sanctuarul Turnurilor Trump în cercul interior al Casei Albe.

Dată fiind istoria lor privind aliații antisemiți, nu este o surpriză faptul că Zioniștii cred că vor fi capabili să gestioneze ura deschisă față de evrei și alte minorități a celor ce locuiesc la 1600 Pennsylvania Avenue. Ce este uluitor însă, e că, pentru prima oară în istoria recentă, par absolut dispuși să abandoneze falsa fuziune dintre Zionism și iudaism, susținând un colectiv de supremaționiști albi etnocentrici care sprijină agenda Zionistă a Israelului dar urăsc evreii în numele cărora susține Israelul că și-a construit agenda.



Niciun comentariu: