miercuri, decembrie 28, 2016

Rezoluția UN 2334 este bună pentru Israel




de Gilad Atzmon


Pe 23 decembrie, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite (UNSC) a votat să adopte o rezoluție care să condamne coloniile israeliene ca fiind ilegale și să solicite ca Israelul „să înceteze complet și imediat toate activitățile legate de colonii în teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv în Ierusalimul de Est.”

A fost singura dată când Statele Unite au decis să se alăture restului omenirii și să nu își exercite dreptul de veto împotriva rezoluției. Mesajul este evident: dacă Zionismul a reprezentat o promisiune de a-i face pe evrei să fie ca ceilalți oameni, eșecul acestuia este colosal. Statul evreiesc și lobby-urile sale nu sunt ca restul oamenilor. 14 din 15 membri ai UNSC au votat împotriva Israelului, Statele Unite s-au abținut. În cei mai clari termeni, UNSC a condamnat tratamentul statului evreiesc aplicat poporului palestinian. Dacă Israelul ar fi un stat obișnuit, așa cum a promis Zionismul inițial, și-ar acorda ceva timp pentru a reflecta asupra rezoluției și ar lua măsurile necesare pentru a-și corija imaginea publică. Dar, așa cum se aștepta toată lumea, statul evreiesc a făcut exact opusul. A adoptat tactica bătăușului și a decis să pedepsească lumea.

Prima reacție a prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu a fost să le spună suporterilor săi că acțiunea și comportamentul Consiliului de Securitate sunt „rușinoase”. Apoi a criticat dur alegerea președintelui Obama de a se abține. Un șir de personaje americane fără coloană vertebrală s-au repezit să dea semnalul pentru începerea masacrului și au promis să corecteze răul făcut. Netanyahu i-a instruit pe ambasadorii Israelului în Noua Zeelandă și Senegal să „se reîntoarcă în Israel pentru consultări.” O vizită a prim-ministrului ucrainian la Ierusalim programată pentru săptămâna viitoare a fost anulată. Netanyahu a ordonat și blocarea conductei cu șecheli către diverse instituții UN.

Dar lucrurile pot fi ceva mai complicate decât par la prima vedere. Dacă statul unic (binațional) este o amenințare existențială pentru păstrarea Israelului ca stat evreiesc, atunci, recenta rezoluție UN este, în mod evident, o ultimă încercare de a reînvia soluția celor două state. Ceea ce face, de facto, este să legitimizeze existența statului evreiesc între granițele de dinainte de 1967. Rezoluția îi oferă Israelului o oportunitate practică și pragmatică de a dizolva coloniile din Cisiordania. Băncile și afacerile ar putea începe să își înfrâneze operațiunile în teritoriile ocupate. Personalul militar israelian care se află în teritoriile ocupate este pe punctul de a se găsi sub privirea cercetătoare a legii internaționale. Netanyahu a făcut mare tam-tam în legătură cu rezoluția, dar aceasta îi este favorabilă. Îi oferă ocazia de a ieși din impasul cu palestinienii. Netanyahu o știe. Președintele Obama o știe, noul președinte ales va fi înștiințat în legătură cu asta imediat ce ia o pauză de Twitter.

Dar dacă rezoluția este în favoarea intereselor naționale și de securitate ale Israelului, de ce a reacționat Netanyahu cu atâta agresivitate? Răspunsul este simplu. Bibi e un populist. La fel ca președintele ales Trump, știe cum este electoratul său. Știe ce caută evreii și israelienii în liderul lor. Ei vor ca regele lor să sărbătorească excepționalismul evreiesc. Ei vor ca stăpânul lor să se poarte disprețuitor față de goyim. Prim-ministrul Netanyahu știe foarte bine că David Ben Gurion (legendarul întâi prim-ministru israelian) le-a râs în nas Națiunilor Unite spunând celebrele cuvinte „nu contează ceea ce spun goyimii, contează doar ceea ce fac evreii.”

Nu este clar însă dacă Ben Gurion îi desconsideră cu adevărat pe goyimi. Dar el a fost iubit de poporul său pentru că a propagat această imagine, că i-ar fi desconsiderat. Bibi urmează aceeași regulă. Pentru ochii publici el desconsideră Națiunile Unite, tratează cu dispreț celelalte țări și goyimii în general. Dar în realitate el știe că rezoluția este esențială pentru existența statului evreiesc. Este probabil ultima șansă de a micșora pretențiosul vis Zionist și de a-l face mai potrivit realității concrete. Dați-mi voie să fiu limpede, nu cred că se va întâmpla. În realitate, israelienii sunt de fapt cei care nu ratează nicio oportunitate de a rata o oportunitate.



Niciun comentariu: