de Bradley Burston
Dacă Isus ar fi
fost în viață astăzi, trăind în Țara Sfântă, unde l-ați căuta?
Pun întrebarea
aceasta din cauza unei ședințe a Comitetului
Aliaților Creștini ai Knessetului. Unul dintre cei care au luat cuvântul a
fost autorul, istoricul și fostul ambasador al Israelului la Washington, Michael
Oren, un legiuitor novice și membru al coaliției de guvernare a lui Benjamin
Netanyahu.
Oren a fost citat
ca declarând în fața comitetului că dacă Isus ar fi trăit astăzi ar fi fost
privit ca un colonist evreu din Cisiordania.
„Relațiile dintre
SUA și Israel merg până la legăturile spirituale”, a spus Oren, citat de către Jerusalem Post.
„Dumnezeu vorbește
o singură limbă și aceea este limba în care țipăm unii la alții pe holul de alături.”
„Isus, Maria și
Ioan Botezătorul ar fi considerați coloniști evrei în Betleem” a continuat
acesta, adăugând că „avem o misiune sfântă de a ne asigura că statul evreiesc
rămâne puternic și preaiubit.”
Pentru moment
haideți să lăsăm la o parte conceptul potrivit căruia Dumnezeu vorbește o
singură limbă – ebraica cea cu volum ridicat și toleranță scăzută și să analizăm
scenariul schițat de Michael Oren, întrebarea despre ce ar fi făcut Isus dacă
ar fi trăit în zilele noastre.
Eu cred că dacă
Isus ar fi trăit azi aici, s-ar fi simțit ca acasă. Nu confortabil. Nu în pace.
Dar cât se poate de acasă. Vorbim, până la urmă, de un om care a fost crescut
într-o Țară Sfântă ce trăia umilirea, neorânduiala, proasta guvernare,
distrugerea proprietății, vărsarea de sânge, dezintegrarea familială forțată,
aruncarea în temniță fără proces, temerile mistuitoare, negarea profund
impregnată și religiozitatea falsă a ocupației.
Unde ați căuta un
asemenea om?
Ați putea să-l
căutați pe rabinul Predicii de pe Munte. L-ați putea căuta pe credinciosul care
predică o doctrină radicală a non-violenței. Zilele acestea, l-ați putea găsi
în Susya. Nu în colonia evreiască întemeiata în anii 80, ci în mult, mult mai
vechiul sat palestinian. În satul palestinian ai cărui locuitori au fost
evacuați din casele lor, prăduiți de pământurile lor, atacați fizic de
coloniști și strămutați cu forța într-un loc în care acum sunt amenințați în
permanență cu demolarea integrală a caselor și cu expulzarea în masă la
ordinele liderilor coloniști date oficialilor ocupației care îi slujesc.
L-ați putea găsi în
satul palestinian Susya pentru că Isus nu era un colonist evreu. Era un rabin
pentru drepturile omului. L-ați putea găsi muncind împreună cu sătenii. L-ați putea găsi luptând împotriva ocupației israeliene. L-ați
putea găsi ținând piept autorităților care au făgăduit să demoleze satul în
ciuda a orice – în ciuda atenționărilor din partea Departamentului de Stat al
SUA și implicării personale a reprezentanților tuturor celor 28 de state membre
ale UE cu consulate la Ierusalim.
L-ați putea găsi
opunându-i-se mizerabilului adjunct al ministrului apărării, Eli Ben-Dahan,
același Ben Dahan care i-a descris la un moment dat pe palestinieni drept
„bestii inumane”. Ne-am putea aștepta ca Isus să răspundă cu har și pasiune și
fapte declarației incredibil de orwelliene făcute de Dahan în fața Knessetului
în aceeași zi în care Michael Oren a vorbit despre Isus colonistul evreu:
„Nu a existat
niciodată un sat arab numit Susya. Este un șiretlic oportunistic necinstit al
grupurilor de stânga pentru a prelua controlul asupra Zonei C construind
structuri permanente”, o referire la cele 60 de procente ale Cisiordaniei
aflate sub control complet civil și de securitate israelian și unde
palestinienilor li se refuză în mod constant permisele de construcție chiar
dacă au trăit pe pământul lor de generații și au acte de proprietate asupra
pământului.
În zilele acestea,
ne-am putea aștepta ca Isus să se simtă exact ca acasă. Răsturnând mesele preoțimii
religios-politice corupte până în măduva oaselor. Adresându-se nevoilor sociale
tot mai acute, hrănindu-i pe săraci și alinându-i pe suferinzi. Întorcând celălalt
obraz în loc să scoată un ochi pentru ochi. Iubindu-și aproapele, vecinul.
Zilele acestea
ne-am putea aștepta să-l găsim pe Isus în Susya, laolaltă cu B’Tselem, cu Breaking the Silence, cu Adalah,
cu All That’s Left — Anti-Occupation
Collective, cu Combatants for Peace,
cu Ta’ayush, cu Peace Now. Și da, poate mai ales cu Rabinii pentru Drepturile Omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu