miercuri, noiembrie 02, 2016

Trump își fluieră câinii




de Gilad Atzmon


În recentul său articol din Washington Post, profesorul universitar de origine evreiască Cheryl Greenberg face o observație validă. Critica lui Trump la adresa evreilor este mult mai subtilă decât critica adusă altor grupuri și identități (mexicanii, musulmanii, femeile, etc). Deși Trump nu este cunoscut pentru că lovește cu moderație, când vine vorba de evrei, acesta își alege cuvintele cu foarte mare atenție. Trump, potrivit lui Greenberg, este atât de grijuliu, „încât nu este clar dacă însuși Trump înțelege complet semnificația lucrurilor pe care le spune.” Presupun că profesoara de origine evreiască nu s-a putut abține să nu-l privească de sus pe candidatul goim.

Greenberg îl vede pe Trump ca pe un păpușar care își controlează audiența prin metoda „comunicării codificate” (n.t. în engleză „dog whistle, a-ți fluiera câinii). „Referirile lui Trump la bani, bancheri și conspirații internaționale par a fi mesaje codificate antisemitice transmise în mod deliberat, pe care suporterii săi din dreapta de alternativă le vor recunoaște și le vor primi cu bucurie.”

Greenberg își dezvoltă observația: „mai întâi de toate, aceste tactici sunt utile atunci când exprimarea pe față nu este o opțiune; ele se adresează celor care sunt familiari cu teoriile conspirației dar își păstrează o posibilitate plauzibilă de a fi contestate”. Potrivit lui Greenberg, atunci când Trump vrea să comunice un mesaj despre evrei, folosește un cod indescifrabil, înțeles doar de jumătate din americani...ea și Liga Antidefăimare.

Dacă Greenberg are dreptate, dacă Trump spune „bancheri internaționali” dar de fapt vrea să spună evrei, atunci înseamnă că atât candidatul republican cât și jumătate din americani se tem de evrei. Trebuie că înțeleg foarte bine ce înseamnă o confruntare cu instituțiile evreiești. Ei știu că în America, să critici mexicanii, femeile și musulmanii reprezintă un teritoriu cușer, dar chiar și cea mai subtilă critică a evreilor îi poate costa scump. Unii s-ar putea întreba cum s-a ajuns aici? Din ce este alcătuită această putere magică ce îi determină pe jumătate din americani să vorbească cifrat atunci când se gândesc la evrei?

Greenberg pare să pună întrebarea corectă, dar vine cu răspunsul greșit. „De ce antisemitismul nu ar fi o opțiune pe față, din moment ce rasismul, sexismul și xenofobia sunt?”

„Americanii sunt mai puțin dispuși să accepte antisemitismul fățiș decât rasismul”, răspunde Greenberg.

Ceea ce vrea Greenberg să spună este că americanii pot fi rasiști și pot spune ce le trece prin cap în legătură cu oricine și orice. Dar când vine vorba de evrei, se abțin. Americanii cunosc foarte bine geografia granițelor corectitudinii politice. Puterea evreiască este un tabu pentru ei, cel puțin pentru moment. America și americanii sunt foarte conștienți de puterea enormă ce se află în mâinile a câtorva oligarhi evrei din omniprezentele industrii ale mass-mediei, finanțelor, politicilor și culturii.

America și-ar dori să anuleze situația aceasta pe cale pașnică dar nu poate. Puterea evreiască nu poate fi înfrânată sau suprimată deoarece nu ni se permite nici măcar să facem aluzii la ea, darămite să o arătăm cu degetul.

Puterea evreiască este definită ca puterea ce are capacitatea de a reduce la tăcere glasul celor care critică puterea evreiască. Așa încât, puterea evreiască este o bombă cu ceas. Este o formă unică de autodistrugere. Istoria evreilor demonstrează acest lucru. Perioadă după perioadă, puterea evreiască este cea care paveaza drumul către o glorioasă epocă de aur evreiască ce duce la cele mai tragice consecințe.

Iudeofobia sau antisemitismul nu sunt generate de teama ne-evreului. De fapt, este exact invers. Teama evreiască de antisemitism este consecința faptului că evreii se tem de puterea lor. Evreii tind să își dea seama că există ceva în ei care trezește animozitatea din partea celorlalți. Acesta este adevăratul înțeles al „Sindromului de stres pre-traumatic” evreiesc. Este acceptarea faptului că de aici înainte, lucrurile se pot doar înrăutăți. Mulți evrei văd în popularitatea lui Trump un simptom al slăbirii puterii lor. Ei interpretează tânjirea nostalgică spre „o Americă din nou măreață” ca un dor arzător de trecutul creștin. Ceva ce exista înainte de dominația Goldman Sachs și Soros. Agresivitatea evreiască față de Trump poate fi înțeleasă ca o expresie a sentimentului de vină evreiesc. Și totuși, Trump în sine are prea puțin de a face cu asta. Și-a măritat fiica cu un evreu. Face afaceri cu evrei, iubește Israelul. Este aproape la fel de evreiesc precum Clintonii.

Greenberg este optimistă. Pentru ea, popularitatea lui Trump este „ultima suflare a supremației albilor”. Votanții săi – practic jumătate dintre americani – sunt câini care reacționează la omul cu fluierul. Eu nu sunt așa de optimist ca Greenberg. Eu cred că a manifesta atâta dispreț față de jumătate din poporul american în numele unei mantre vag progresiste este un joc periculos. Mie asta îmi sugerează că progresiștii au atins o stare de detașare completă.



Niciun comentariu: