marți, noiembrie 08, 2016

Gilad Atzmon – Index și subiecte




N.t. Arthur Topham este un jurnalist canadian ale cărui articole pot fi găsite pe site-ul www.radicalpress.com. Domnul Topham a fost judecat și condamnat pentru că ar fi promovat antisemitismul prin intermediul site-ul său. Poliția l-a arestat pentru „incitare la ură” după ce a primit mai multe plângeri din partea unor evrei.


de Gilad Atzmon


Ce urmează este indexul pe care l-am supus examinării Curții Supreme a Columbiei Britanice în legătură cu procesul lui Arthur Topham, în calitate de expert în politici identitare evreiești. Acest text îi poate ajuta pe activiști și pe comentatorii anti-imperialiști în bătăliile viitoare cu suporterii Israelului, vânzătorii de Hasbara și cu sayanim (n.t. ajutoare, asistenți; referire la diaspora evreilor care furnizează asistență pentru Mossad) în general.

Simbolurile evreiești




Odată ce înțelegem deosebirile dintre evrei (oameni), iudaism (religie) și evreicitate (ideologie și politici), suntem pregătiți să acceptăm că simbolurile evreiești ce apar în diferite contexte politice evreiești care nu sunt religioase prezintă adesea probleme etice. De exemplu, Israelul își decorează avioanele și tancurile cu Steaua lui David. În mod similar, menora, sfeșnicul cu șapte brațe este împrumutat ca simbol de controversatul serviciu israelian de informații (Mossadul). Kippa, tradiționala tichie tricotată evreiască și zulufii laterali au devenit simbolurile extremiștilor din Cisiordania.

Este rezonabil să presupunem că atunci când asemenea simboluri sunt folosite ca identificatori politici, pot și trebuie să fie criticate și analizate în contextul sensurilor lor politice.

Zionism




Zionismul este adesea definit ca promisiunea de a aduce evreii înapoi pe „pământul promis” și de a forma un cămin național evreiesc, adică statul Israel. Totuși, această definiție sugerează că, cel puțin din perspectivă israeliană, Zionismul și-a încheiat rolul în 1948 odată cu întemeierea statului Israel. Însă, scrierile Zioniste timpurii insinuează că Zionismul are un scop mult mai larg, mai adânc și chiar mai radical decât simpla formare a unui stat evreiesc. Zioniștii timpurii precum Herzl, Nordaw, Borochov, A.D.Gordon și Kazanelson priveau cu dispreț diaspora evreiască. Zionismul era, pentru ei, promisiunea de a civiliza evreii din diaspora prin intermediul „întoarcerii acasă” și al productivității (opusă capitalismului speculant).

Acest aspect este crucial deoarece confirmă că Zioniștii timpurii erau motivați de o ură puternică față de evrei și limbajul lor era adesea virulent antisemitic. Iată doar câteva din multe alte exemple:

„Evreii bogați controlează lumea, în mâinile lor stă soarta guvernelor și a națiunilor. Ei învrăjbesc un guvern împotriva altuia. Când evreii bogați joacă, națiunile și conducătorii lor dansează. Într-un fel sau altul, ei se îmbogățesc.”




„Evreul este o caricatură a unei ființe omenești normale, naturale, atât fizic cât și spiritual. Ca individ în societate, el se revoltă și aruncă harnașamentul obligațiilor sociale, nu cunoaște ordinea sau disciplina.” (Our Shomer “Weltanschauung”, Hashomer Hatzair December 1936, p.26).

„Este de necontestat faptul că evreii ca și colectiv sunt nesănătoși și nevrotici. Acei evrei de specialitate care neagă cu indignare acest adevăr sunt cei mai mari dușmani ai rasei lor, și de aceea îi îndeamnă să caute soluții false, cel mult paliative.” (Ben Frommer, The Significance of a Jewish State, Jewish Call, Shanghai, May 1935, p.10).

„Spiritul întreprinzător al evreului este irepresibil. El refuză să rămână un proletar. El va înhăța prima oportunitate pentru a avansa pe scara socială.” (The Economic Development of the Jewish People, Ber Borochov, 1916)

„Semitismul”




Academicienii sunt împărțiți în legătură cu chestiunea dacă evreii își au sau nu originile în Orientul Mijlociu. Însă, este de remarcat că semitismul nu este o categorie rasială ci mai degrabă este un nume pentru o familie de limbi din Orientul Mijlociu.

Holocaust (vs. religie)




Termenul „holocaust” este folosit de obicei cu referire la catastrofa evreiască ce a avut loc în Germania și în Europa ocupată între 1933 și 1945. Începând cu anul 1945, instituțiile evreiești au depus eforturi neîncetate pentru a restricționa cercetarea holocaustului și a istoricității sale. În 1970, marele filosof evreu ortodox, profesorul Yeshayahu Leibowitz, a ajuns la concluzia că Holocaustul sau Shoah devenise cea mai populară religie evreiască. De atunci, tot mai mulți academicieni s-au alăturat viziunii lui Leibowitz; printre ei se află filosoful Adi Offir și teologul evreu Marc Ellis. În anii 1990, istoricul american Norman Finkelstein a publicat „Industria Holocaustului”, o lucrare academică ce a confirmat zicala lui Abban Eban din 1950 (legendar diplomat israelian, ambasador și membru al Knessetului) că „nu există afacere ca afacerea Holocaustului” (‘there is no business like the Shoah Business’)

Spre deosebire de mulți politicieni și academicieni evrei, în cartea mea ‘The Wandering Who’ insist asupra următorului fapt: pentru ca istoria să aibă înțeles, trebuie să ne întoarcem asupra trecutului, trebuie să revizuim trecutul pe măsură ce mergem mai departe. Așa încât, istoria, prin definiție, este un proiect revizionist. Pentru ca holocaustul să își confirme sensul etic, sunt de părere că trebuie să fie reinstaurat ca un capitol al istoriei și nu ca o religie stagnantă.

Protocoalele înțeleptilor Sionului




„Protocoalele înțelepților Sionului” este o lucrare tiparită pentru prima oară în 1903 în limba rusă de ziarul „Znamia” din Sankt Petersburg sub formă de foileton. Ulterior, în 1905, s-a publicat ca o anexă a scrierii lui Serghei Nilus, un profesor rus, intitulată „Mare în Mic: venirea Antihristului și rolul Satanei pe pământ”. Aceste protocoale descriu un plan de a controla averea întregii lumi, un plan care ar fi fost discutat de Mayer Amschel Rotschild și de încă alți 12 evrei bogați, care prin înființarea Băncii din Anglia reușiseră să controleze economia țării iar acum concepeau un plan de a extinde acest proiect la nivel global. „Protocoalele” vorbesc despre controlul finanțelor prin mari monopoluri particulare, de crize economice menite să destabilizeze statele care li se împotrivesc, de credite financiare, de controlul presei, de controlul asupra credinței, despre eliminarea importanței familiei, despre distrugerea instituțiilor de stat și plasarea unui președinte-marionetă, ales de ei, în fruntea guvernelor caricaturale, despre controlul asupra hranei, despre rolul și importanța războaielor, despre controlul prin educație.

De mai bine de un secol, organizațiile evreiești din lumea întreagă au depus uriașe eforturi pentru a demonstra că protocoalele sunt false și fictive. Este uluitor, având în vedere că nu există niste oponenți rezonabili care să susțină că Protocoalele sunt niște documente autentice. Însă, un studiu critic al politicilor identitare evreiești și israeliene dezvăluie că Israelul și evreii sunt larg suprareprezentați în politicile vestice, în cultură, în finanțe, în mass media și așa mai departe.

În 2006, prestigioșii academicieni americani Mearsheimer și Walt au publicat lucrarea „Lobby-ul israelian și politica externă americană”, un studiu care a confirmat că Israelul domină politica externă americană.

În 2008, jurnalistul evreu Joel Stein a scris un amplu articol publicat de LA Times intitulat „Este Hollywoodul condus de evrei? Să fiți siguri”. în articol Stein vorbește despre dominația evreiască a Hollywoodului.

În 2015, ziarul israelian Haaretz avea un titlu care spunea: „Adresarea lui Netanyahu în fața congresului american nu este un discurs. Este o lovitură de stat.”

Dar cel mai interesant în legătură cu acest aspect este Theodore Herzl, părintele fondator al Zionismului politic ale cărui viziuni asupra evreilor sunt identice cu viziunile exprimate de Protocoale:

„Evreii bogați controlează lumea, în mâinile lor stă soarta guvernelor și a națiunilor. Ei învrăjbesc un guvern împotriva altuia. Când evreii bogați joacă, națiunile și conducătorii lor dansează. Într-un fel sau altul, ei se îmbogățesc.” (Theodor Herzl, Deutsche Zeitung)

Herzl, Haaretz, Joel Stein și Mearsheimer & Walt nu se refereau la un lobby fictiv sau la o narativă contrafăcută. Ei vorbeau despre politici reale și oameni autentici care domină discursul politic și chiar, uneori, amenință pacea mondială.

Tind să cred că interminabilele tentative evreiești și zioniste de a cataloga Protocoalele drept o făcătură antisemitică au ca scop distragerea atenției de la realitatea puternicelor grupuri ale lobby-ul evreiesc precum AIPAC (The American Israel Public Affairs Committee), CFIJA (Centre for Israel and Jewish Affairs), CFI (Christian Friends of Israel), CRIF (Conseil Représentatif des Institutions Juives de France), etc.

Religia evreiască: influența ei astăzi




Elizabeth Dilling exprimă câteva opinii controversate; ea crede, de exemplu, că „scopul iudaismului este de a extermina sau a subjuga creștinii și că evreii au studiat Talmudul pentru a învăța cum să submineze religia creștină.”

Aceasta este o declarație șocantă, însă, citind cuvintele rabinului-șef israelian sefard și expert în Talmud, Ovavia Youssef, avem confirmarea că cel puțin câțiva dintre rabinii renumiți ai Israelului sunt de acord cu Dilling.

„Goimii s-au născut doar ca să ne slujească. Fără asta, ei nu au niciun loc în lume – numai acela de a sluji Poporul lui Israel.” (slujba săptămânală de sâmbăta, octombrie 2010)

Pentru cine este interesat și de alte texte evreiești genocidale, Torat Ha'Melech (Tora Regelui), cartea scrisă de rabinul Yitzhak Shapira este un loc bun de unde se poate începe.

Lucrarea conține 230 de pagini despre legile privitoare la uciderea ne-evreilor. Potrivit lui Shapira, „ne-evreii sunt nemiloși din fire” și ar trebui omorâți ca singură modalitate de a le „curma înclinațiile diabolice”.

„Dacă omorâm un gentil care a încălcat una dintre cele șapte porunci...nu este nimic în neregulă cu crima.” Shapira mai crede și că „există o justificare pentru omorârea bebelușilor, deoarece este clar că aceștia vor crește ca să ne facă rău, și în asemenea condiții pot fi răniți în mod deliberat și nu doar în timpul confruntărilor cu adulții”.

„Controversa Sionului”, de Douglas Reed




Potrivit lui Reed, „iudaismul este responsabil pentru crearea teoriei rasei supreme și consecința acestei credințe este că rasa supremă devine chiar Dumnezeu”.

Nu doar că paradigma lui Reed este validă, cel puțin din perspectivă teoretică, dar viziunile sale sunt aproape identice cu cele ale lui Ze’ev Jabotinsky, părintele fondator al extremei drepte Zioniste și mentorul partidului lui Benjamin Netanyahu, Likud.

În 1914, Jabotinsky scria: „sursa sentimentului național se află în sângele omului...în caracterul său fizico-rasial...perspectivele spirituale ale cuiva sunt determinate în primul rând de structura sa fizică...Din acest motiv noi nu credem în asimilare spirituală. Este de neconceput, din punct de vedere fizic, ca un evreu născut într-o familie cu sânge evreiesc pur...să se adapteze la viziunea spirituală a unui german sau francez... El poate fi îmbibat de acea substanță germană dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne mereu evreiesc.”

„Nu poate avea loc o asimilare câtă vreme nu există un mariaj mixt”.

Opiniile lui Reed le reflectă pe cele ale câtorva propagandiști ai epocii sale. Datoria intelectualului este de a găsi astfel de legături critice în cadrul moștenirii noastre culturale. Nu exact asta a făcut Radical Press și domnul Topham în ultimii treizeci de ani?

Concluzie

Poate că nu sunt de acord cu fiecare afirmație făcută de domnul Topham. Dar este clar pentru mine că domnul Topham este un om înțelept și onest și un umanist. Nu găsesc nici măcar o singură declarație făcută de el care să exprime ură de orice tip. Nu am găsit niciun exemplu care să ilustreze că domnul Topham a instigat la vreo acțiune care să poată duce la orice formă de violență sau care să incite la ură.

Activitatea domnului Topham face parte din efortul vital de a păstra o abordare umanistă a politicilor și de a continua evoluția gândirii etice. Părerile pe care le-am exprimat mai sus nu sunt doar pentru interesul public, ci, mai presus de toate, sunt pentru interesul direct al poporului evreu deși sunt conștient că mulți evrei sunt incapabili să vadă asta.



Niciun comentariu: