miercuri, septembrie 14, 2016

Gândiți-vă de două ori înainte de a echivala Israelul modern cu Israelul biblic




de Ben Irwin

Dacă vi s-a spus că susținerea necondiționată a Israelului este singura poziție „biblică”, dacă vi s-a spus că statul modern se bucură de același statut de „popor favorit” al lui Dumnezeu, precum Israelul antic, atunci se impune o altă întrebare. Dacă Israelul de astăzi este îndreptățit să aibă parte de binecuvântările făgăduinței despre care vorbește Vechiul Testament, cum rămâne cu obligațiile impuse de acea făgăduință?

Biblia nu a vorbit niciodată despre binecuvântările făgăduinței făcute Israelului separându-le de obligațiile Israelului. Este inutil să o ai pe una fără de cealaltă. Și cel puțin una dintre acele obligații pune o mică-mică problemă statului modern al Israelului, dacă într-adevăr este vorba de aceeași nație din Biblie.

Israelul antic nu trebuia să aibă armată . Nu trebuia să aibă stocuri de arme. Nu erau taxe care să finanțeze o armată permanentă. Conducătorilor Israelului nu li se permitea să adune foarte mulți cai (Deuteronom 17:16-17). Regele Israelului nu trebuia să facă alianțe militare. Dumnezeu a specificat că Israelul trebuie să rămână slab din punct de vedere militar pentru a învăța să aibă încredere în El pentru protecție.

Israelul nu avea voie să recruteze pe nimeni în armată. Dacă nu voiai să lupți, nu trebuia să lupți. Observați această poruncă remarcabilă din Deuteronom 20:


5. Căpeteniile oștirii încă să grăiască poporului și să zică: Cel ce și-a zidit casă nouă și n-a sfințit-o, acela să iasă și să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie și să nu i-o sfințească altul.
6. Cel ce și-a sădit vie și n-a mâncat din ea, acela să iasă și să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie și ca să nu se folosească altul de ea.
7. Cel ce s-a logodit cu femeie și n-a luat-o, acela să iasă și să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie și ca să nu o ia altul.


Au fost timpuri când Dumnezeu a micșorat forța de luptă a Israelului (Judecătorii 7) la un număr imposibil de mic – să-i amintească faptul că nu trebuia să se bazeze pe forța militară.

În Mica 5 – același pasaj care spune că Mesia se va naște în Betleem spune și ca în acea zi Dumnezeu va distruge caii Israelului și îi va dărâma carele. Profeții considerau militarizarea o formă de idolatrie – o încălcare gravă a legământului dintre Dumnezeu și Israel.

Dacă Israelul modern este aceeași nație despre care se vorbește în Vechiul Testament, atunci are aceleași obligații. Și acel legământ interzice militarizarea. Denunță militarizarea ca pe o formă de idolatrie.

Dacă Israelul modern nu este supus acestor obligații ale legământului, atunci nu are dreptul nici la binecuvântările sale. Dacă legea care a guvernat Israelul Vechiului Testament nu se aplică Israelului de astăzi, atunci Israelul modern este doar o națiune ca oricare alta și trebuie să i se aplice aceleași standarde ca oricăror alte națiuni.

Am sprijini orice altă națiune democratică de pe acestă planetă care alungă oamenii de pe pământurile care au aparținut familiilor lor de generații? Am sprijini orice alt popor care construiește colonii pe un pământ care nu este al său? Am sprijini îngrădirea libertății de mișcare a oamenilor, demolarea caselor lor și uciderea a mii și mii de civili nevinovați, dacă ar fi vorba de orice altă țară?

Sigur că nu. Dar Israelului i se dă mereu mână liberă. Iar cei care o fac deoarece cred că este poporul ales de Dumnezeu ar trebui să țină cont și de obligațiile pe care promisiunea divină le impune poporului său. Dar când vine vorba de acestea...tăcere.

Deci cum stăm? Este Israelul de astăzi cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune? Oricum ar fi, este foarte greu de justificat tratamentul aplicat de acesta vecinilor săi palestinieni.

Niciun comentariu: