vineri, septembrie 23, 2016

Evreul rătăcitor




de Gilad Aztmon

De data aceasta, înapoi în Germania. Reuters scria ieri că „...pentru Julia Neuberger, femeia rabin din Londra, votul Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană a avut un impact foarte personal: a decis să obțină cetățenia germană, lăsând astfel în urmă dureroasa moștenire familială din era nazistă.”

Se pare că „...un număr semnificativ de evrei britanici panicați de votul Brexit au decis să apeleze la o lege germană care permite oamenilor cărora li s-a revocat cetățenia germană de către naziști între 1933 și 1945 precum și descendenților acestora, să și-o recapete.”

Dar iată care este vestea bună. Rabi Neuberger simte că în sfârșit a făcut pace cu Germania. Păi dacă am fi știut că tot ce trebuie pentru ca evreii să ierte Germania și să lase holocaustul în spate este o picătură de patriotism britanic, am fi putut scuti o grămadă de timp și energie. Și, apropo, dacă evreii se întorc acum în Germania, poate își recuperează și britanicii Muzeul Imperial al Războiului din Londra, acum redus la un permanent altar al holocaustului.

Dar de ce vor Rabi și ceilalți evrei să fie din nou germani? Răspunsul corect este „rătăcirea”. Evreilor le place să se plimbe și după cum a declarat Rabi Neuberger: „Pașaportul german întruchipează promisiunea unui viitor cu acces complet la UE și la beneficiile practice ale acesteia, cum ar veni libertatea de a călători” iar apoi a continuat spunând: „Astfel încât putem locui și munci într-un bloc ce găzduiește încă 27 de națiuni – drepturi de care britanicii poate că nu se vor mai bucura după ce intră în vigoare Brexit.”

Este uimitor, știu, dar Rabi este membră a Camerei Lorzilor. Acum, poate că mă înșel eu, dar oare comportamentul ei este genul de patriotism la care ne-am aștepta din partea unui lord britanic? Rabi Neuberger oferă o explicație. În adâncul sufletului său, recunoaște că se simte germană: „Până la urmă există ceva german în mine, ceva foarte profund”.

Reuters sugerează că „Reprezintă o cotitură remarcabilă a istoriei faptul că evrei care și-au pierdut membri ai familiei în holocaust folosesc acum niște documente atât de vechi pentru a obține pașapoartele de culoare maro ale Germaniei moderne.” Nu, nu e deloc remarcabil. Berlinul atrage israelienii de cel puțin un deceniu.


          Julia Neuberger cu pașaportul ștampilat „evreu” al bunicii sale (Foto Reuters)


Se pare că Rabi nu are de gând să zboare imediat. „La fel ca alți evrei britanici ce doresc obținerea cetățeniei germane, Neuberger intenționează să rămână în Marea Britanie.” Bănuiesc că Rabi are prea multe de pierdut. Familia sa a dobândit importanță în viața publică a Marii Britanii – „soțul său este un academician însemnat și unul dintre cumnații ei este președintele Curții Supreme.”

Și Rabi nu este singura. Michael Newman, directorul Asociației Refugiaților Evrei a declarat pentru Reuters: „Nu știm ce ne rezervă viitorul și vrem să ne asigurăm că noi și copiii noștri în special, vom continua să avem acces la Europa.”

Deci, avem de-a face cu Newman exprimând adevăratul înțeles al Sindromului de Stres Pre-Traumatic Evreiesc (PTSD). Evreii sunt mereu pregătiți și așteaptă următorul Shoah (holocaust) și mesajul este clar: înrădăcinarea și așezarea într-un singur loc probabil că nu sunt caracteristici asociate cu identitatea și cultura evreiască. Rătăcirea este și rămâne o trăsătură evreiască primordială.



Niciun comentariu: