duminică, septembrie 18, 2016

Coloniștii israelieni: Sunt „civili” sau ținte militare legitime?




de Richard Edmondson


Tehnic vorbind, coloniștii israelieni din Cisiordania sunt civili? Sau ar trebui considerați ținte militare? Legea internațională prevede că oamenii aflați sub ocupație au dreptul să opună rezistență. Asta nu ar include uciderea de civili nevinovați, dar coloniștii israelieni, din punct de vedere moral sau legal, intră în această categorie?

Guvernul israelian a oferit cetățenilor săi evrei stimulente financiare sub formă de locuințe gratuite și alte beneficii pentru a se muta în Cisiordania Ocupată și până acum bonificațiile au fost destul de substanțiale. Se pare că acest lucru face parte din efortul de a materializa realitatea.

Cum ar trebui să-i privim pe oamenii care au profitat de aceste oferte, știind bine că se mută în așezări ilegale într-o zonă recunoscută internațional ca teritoriu ocupat? Îi considerăm inocenți?

O altă întrebare pertinentă este cine guvernează cu adevărat și cine ia deciziile în Cisiordania? Armata? Sau coloniștii? O serie de articole publicate de Mișcarea Internațională de Solidaritate sugerează că acești coloniști au la fel de multă autoritate, dacă nu chiar mai multă ca armata.

Sâmbăta trecută, după înmormântarea unui tânăr palestinian de 19 ani omorât de forțele israeliene în orașul Hebron (căruia palestinienii îi spun al-Khalil) din Cisiordania, oamenii s-au adunat într-o parte a orașului pentru o demonstrație. Protestul a fost întâmpinat cu violență extremă din partea soldaților israelieni când coloniștii s-au strâns să privească:

„Casa familiei Shamsiyyeh este de multă vreme ținta violenței din partea coloniștilor israelieni care aruncă pietre, cărămizi și ce mai apucă și otrăvesc rezervoarele cu apă, uneori chiar taie țevile de apă de pe acoperiș. Astăzi, coloniștii, unii dintre ei înarmați cu mitraliere, s-au urcat iar pe acoperișul casei familiei Shamsiyyeh pentru a privi atacul militar israelian asupra palestinienilor din Bab al-Zawwiya.

Forțele israeliene de ocupație nu au făcut nimic pentru a calma situația sau pentru a-i îndepărta pe coloniști de pe acoperișul casei familiei. Un colonist a pulverizat de pe acoperiș spray iritant-lacrimogen care a afectat familia și ulterior și pe el. Forțele israeliene l-au lăsat să plece cu sprayul lacrimogen fără să-l întrebe absolut nimic.

Câteva ore mai târziu, un colonist înarmat cu o mitralieră atârnată lejer pe umăr ca un accesoriu, s-a urcat pe acoperiș. Soldații din apropiere au refuzat să-i ceară colonistului să plece de pe acoperișul casei familiei palestiniene. Colonistul și-a îndreptat brusc arma către palestinieni, inclusiv spre copiii mici de pe acoperișurile învecinate. Mai întâi soldații au privit evenimentele ce se desfășurau, apoi i s-au alăturat pe acoperiș și i-au executat toate ordinele.”

Aici este un video al incidentului:




Și articolul continuă:

„În orașul ocupat al-Khalil, se pare că armata este dirijată de coloniști; aceștia cer arestarea palestinienilor și verificarea cardurilor de identitate și scapă basma curată indiferent cât și în ce fel încalcă drepturile umane ale palestinienilor. Ca să înțelegeți cât de absurdă este întreaga situație, închipuiți-vă că un primar din Ierusalimul de Vest le-a cerut în mod public coloniștilor să poarte arme din cauza violenței explozive din Teritoriile Palestiniene Ocupate.”

Un alt eveniment, tot în Hebron, în aceeași zi, merită și el menționat:

„În aceeași seară, un grup de aproximativ 50 de coloniști înarmați cu mitraliere, au înconjurat clădirea grupului activist local Tinerii Împotriva Coloniilor, au invadat-o, au percheziționat fiecare cameră și au brutalizat toți oamenii prezenți. Unul câte unul, toți au fost scoși afară pentru a fi „arătați” unui grup de coloniști. Una dintre femeile coloniste l-a arătat pe un tânăr al grupului și l-a acuzat că ar fi atacat-o.

Soldații l-au arestat pe tânăr și l-au dus la secția de poliție din colonia ilegală Kiryat Arba, unde a fost reținut pentru 3 ore. Deși colonista l-a acuzat că ar fi atacat-o, nu a depus plângere, așa că a fost eliberat. Evident, acuzația era falsă și nu era bazată pe nicio dovadă – totuși, tânărul palestinian a fost arestat în baza acuzației acelei femei. Plângerile membrilor grupului Tinerii Împotriva Coloniilor cu privire la aruncarea de pietre din partea coloniștilor au fost ignorate complet, atât de armata israeliană cât și de poliția israeliană.

Este încă o ilustrare a controlului total pe care îl dețin coloniștii asupra armatei și a poliției; nu doar că ascultă de ordinele lor, ci și tolerează și facilitează comportamentul lor ilegal și violent, fie că e vorba de aruncare cu pietre sau de atacuri la adresa palestinienilor.”

Coloniștii din Cisiordania par să exercite o „autoritate religioasă” care, cel puțin uneori, o depășește și o înlocuiește pe cea militară. Mișcarea coloniștilor este alcătuită în mare parte din evrei religioși care cred nu doar că au un drept unic, acordat de Dumnezeu asupra pământului, ci și că cedarea unei părticele, chiar și a unui centimetru pătrat, ar încălca poruncile Dumnezeului lor răzbunător, căruia ei îi spun „Ha Shem” (literalmente „numele”).

Acest aspect adaugă întregului conflict ai cărui martori suntem o componentă religioasă și, într-adevăr, în viziunea scriitorului/muzicianului Gilad Atzmon aceasta se transformă pur și simplu într-un război religios în toată regula. Din perspectiva palestiniană, apărarea moscheii Al Aqsa a devenit un imperativ religios, așa cum suveranitatea evreiască și caracterul unic, de popor „ales” sunt imperative pentru evrei:

„Dacă acest conflict dintre Israel și Palestina este un război religios, atunci, cercetarea atentă a Vechiului Testament, a Talmudului și a altor texte iudaice ne poate dezvălui ce este statul evreiesc în forma sa actuală și ce scop are. Armagedonul este în mod cert un răspuns valid. Acesta este răspunsul oferit de coloniștii evrei care asaltează Al Aqsa. O stare de război total este misiunea lor. Nu tocmai o viziune ecumenică pacifistă tânjind după toleranță universală și reconciliere. Pentru evreii fanatici care vandalizează Muntele Templului, coexistența nu este o opțiune. Pentru ei celebrarea atributului de popor „ales” este adevărata interpretare a chemării iudaice. Nu spun că aceasta este unica interpretare a iudaismului, dar cu siguranța este interpretarea iudaică ce dă forma conflictului în momentul acesta.”

Atzmon merge mai departe și descrie Israelul ca pe „un element canceros (care) a destabilizat întregul Orient Mijlociu” și formulează un apel cât se poate de rezonabil, la disoluția sa pașnică. Dacă acest lucru este posibil, nu știu. Cu siguranță este de dorit, însă între timp, oamenii care trăiesc sub ocupație au dreptul sau datoria religioasă dacă doriți, de a rezista în fața ocupatorilor săi.

Lucru care ne duce înapoi la întrebarea: dacă palestinienii împușcă, înjunghie sau comit alte acte de violență împotriva coloniștilor, chiar dacă aceștia sunt neînarmați în momentul atacului, sunt condamnabili? Sau coloniștii sunt ținte militare legitime?

Nu este o întrebare la care se poate răspunde cu ușurință. Mulți dintre coloniști, bărbați și femei, sunt înarmați cu mitraliere și sunt convinși ca sângele evreiesc este sacru iar gentili sunt niște suboameni. Majoritatea probabil că nu am vărsa prea multe lacrimi dacă am afla că astfel de oameni au fost agresați sau uciși. Dar dacă, în acest proces, sunt omorâți copii ai coloniștilor?

Majoritatea oamenilor virtuoși ar fi de acord că moartea copiilor ar trebui evitată cu orice preț. Totuși, în Israel sunt oameni care nu au nicio problemă cu a omorî copii. Cinci sute de copii au fost măcelăriți în Gaza în 2014 și numai zilele trecute oamenii au fost șocați de un video care arată un băiat palestinian zăcând într-o baltă de sânge în timp ce vocile coloniștilor urlau la el: mori!


Convenția UN pentru Prevenirea și Pedepsirea Crimei Genocidului dă o definiție în cinci părți a termenului genocid. Cineva este vinovat de săvârșirea genocidului dacă oricare dintre cele cinci acte este comis. După părerea mea, citind textul legii, Israelul este vinovat de patru din cinci.

Dacă, așa cum susține Atzmon, privim un război religios în desfășurare, atunci trebuie să ne întrebăm câți dintre protagoniștii acestui conflict consideră genocidul parte din datoria lor religioasă. Poate Vechiul Testament clarifică acest lucru:

1 Samuel 15:3
„ Du-te acum, bate pe Amalec, și nimicește cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți, și să omori bărbații și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și oile.“

E ușor ca noi, cei din Vest să condamnăm palestinienii care înjunghie israelienii cu șurubelnițe, dar puțini dintre noi ne aflăm într-o situație în care un grup comite genocid împotriva noastră. Situația din Palestina este complicată de faptul că cei ce mențin ocupația și comit acte „cu intenția de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios”, sunt absolut convinși că ei sunt victimele, nu palestinienii.

Cu 68 de ani în urmă, când statul Israel a fost întemeiat, mulți au crezut că având un stat al lor, evreii vor găsi pace, prietenie cu restul umanității și validarea lor ca popor. Mulți oameni din întreaga lume au simțit de-a lungul acestei perioade compasiune pentru evrei și și-au dorit să vadă statul evreiesc ocupându-și locul în familia națiunilor civilizate. Este evident că lucrurile nu au stat așa și consecința este că tot mai puțini oameni simt compasiune față de evrei.

Între timp, victimele continuă să se înmulțească: trei israelieni se spune că au fost uciși marți în timp ce peste 400 de palestinieni au fost răniți și cel puțin 31 au fost împușcați.



Niciun comentariu: