luni, august 22, 2016

Ernst Nolte – ultimul german





Un necrolog de Gilad Atzmon

În cartea sa „Heidegger și evreii”, psihologul francez François Léotard afirma că istoria poate că promite să povestească trecutul nostru, dar de fapt ascunde rușinea noastră colectivă. Istoria Statelor Unite ascunde sclavia și războaiele genocidale americane, britanicii încearcă să mascheze crimele lor imperialiste și istoria evreiască ascunde uimitorul fapt că evreii sunt înzestrați într-un mod unic de a-și aduce dezastrele pe capul lor. Adevăratul istoric, potrivit lui Léotard, este cel care dezvăluie rușinea și o expune în plina lumină a zilei. Adevăratul istoric este un filosof – un esențialist care introduce logosul într-o epocă ce inițial poartă în sine „iraționalul”. Ca un psihanalist, adevăratul istoric înlătură strat după strat de rușine reprimată, aspirând la înțelegere, coerență și adevăr.

Profesorul Ernst Nolte, care a trecut în neființă joia trecută (93), a fost un istoric adevărat. E cumva logic, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost studentul marelui Martin Heidegger.

Nolte a fost probabil primul academician postbelic ce a spart tabuurile cu privire la echivalarea nazismului cu bolșevismul. A fost denunțat imediat de către instituțiile academice ca fiind un „apologet al lui Hitler” și un „negator al Holocaustului”. Însă, majoritatea descoperirilor lui Nolte ce erau considerate revoluționare în anii 1960-80 sunt acum acceptate de către majoritatea istoricilor ca o înțelegere validă a național-socialismului german.

Nolte s-a trezit într-o bătălie feroce cu instituțiile academice în 1986 pentru că a sugerat că înclinația Germaniei spre național-socialism (nazism) a fost un răspuns natural la „amenințarea existențială” reprezentată de bolșevism. Nolte a și comparat brutalitatea lui Hitler față de evrei și alte minorități cu uciderile în masă ale lui Stalin. Nolte afirma în mod corect că brutalitatea lui Stalin față de mase a precedat măsurile opresive ale lui Hitler față de oamenii pe care el i-a considerat inamicii statului. „Nu cumva Arhipelagul Gulag a existat înainte de Auschwitz?” scria Nolte într-un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), în 1986.

Nolte a încercat să examineze rușinea germană printr-o căutare a logosului în istoria modernă a Germaniei. De fapt, acel logos e mai relevant acum decât oricând. Nolte a înțeles în 1960 că fascismul a fost marea anti-mișcare: era anti-liberal, anti-comunist, anti-capitalist și anti-burghez. Se opunea modernității. Înclinația lui Nolte spre logos pentru înțelegerea fascismului este cea care ne ajută să interpretăm popularitatea lui Bernie și cea a lui Donald Trump. Amândoi sunt priviți de către adepții lor ca o contra putere față de sistemul oligarhic/mamonist.

Spre deosebire de Wilhelm Riech și entuziaștii Școlii de la Frankfurt care au ajuns la ridicola concluzie că germanii au preferat național-socialismul revoluției marxiste din cauză că erau „reprimați sexual” și înclinați către autoritarism, Nolte a reevaluat cu mult curaj trecutul și a descoperit lucruri mult mai logice decât eram dispuși majoritatea dintre noi să admitem la vremea respectivă.

Așa cum ne putem imagina, faptul de a fi fost un istoric adevărat nu i-a făcut lui Nolte viața ușoară. Imediat după publicarea articolului din FAZ a fost subiectul unui atac violent orchestrat de către academicienii evrei și nu numai. Unul dintre cei mai aprigi dușmani ai lui Nolte în Germania a fost Jürgen Habermas, un notoriu shabbos goy (non-evreu suporter ardent al Israelului) al Școlii de la Frankfurt, care l-a acuzat pe Nolte de „tendințe apologetice dezgustătoare”. Dacă istoria ar fi rămas pe mâinile lui Habermas și ale idolilor săi de la Școala din Frankfurt încă am da vina pe reprimarea sexuală a germanilor pentru WWII și ascensiunea lui Hitler.

Profesorul Nolte nu a fost un admirator al lui Hitler. A condamnat nazismul în mod frecvent. Însă Nolte a reacționat cu interes la expunerile lui Fred Leuchter și ale lui Germar Rudolf care puneau la îndoială posibilitatea științifică a folosirii camerelor de gazat la Auschwitz. Dacă istoria există pentru a povesti trecutul, această narațiune trebuie să evolueze și să se schimbe pe măsură ce trece timpul, mai multe fapte ies la iveală și putem reconsidera ce s-a întâmplat și, în consecință, rescrie trecutul.

Adevăratul istoric este o persoană care transcende temporalitatea și introduce raționalismul acolo unde acesta a lipsit. Nolte a înlocuit noțiunea absurdă de „psihoză autoritaristă colectivă” cu istoricitatea. A făcut-o prin esențialism. Din acest motiv, Nolte, adevăratul istoric german, a văzut Israelul așa cum este, mai rapid decât alții. În cartea sa din 1991 „Gândirea istorica în secolul 20” profesorul s-a referit la Israel ca la un „stat neobișnuit” și a avertizat că ar putea deveni fascist și comite genocid împotriva palestinienilor.

Până în ultima zi din viața sa, profesorul Nolte nu a regretat nimic, a spus ceea ce a crezut că este adevărat.



Niciun comentariu: