vineri, iunie 10, 2016

„A FI EVREU ȘI A FI ZIONIST SUNT UNUL ȘI ACELAȘI LUCRU” (Jewish Chronicle)



de Gilad Atzmon




Evreii anti-Zioniști insistă că Zionismul e un lucru diferit față de a fi evreu, că cele două noțiuni nu sunt legate. Jonathan Boyd, directorul executiv al Institutului JPR (Jewish Policy Research) susține opusul. Potrivit lui Boyd, statisticile demonstrează că „a fi evreu și a fi zionist sunt unul și același lucru, nu pot fi separate.” Încercarea de a separa Zionismul de evreu scindează identitatea evreiască, a scris Boyd astăzi în Jewish Chronicle.

După Boyd, un sondaj din 2010 privind atitudinea evreilor britanici față de Israel, a relevat faptul că „82% dintre aceștia susțin că Israelul joacă un rol central sau constituie o parte importantă a identității lor evreiești. 95% dintre evreii adulți au vizitat țara cel puțin o dată și pentru 90% dintre ei Israelul reprezintă patria strămoșească a poporului evreu.”

Presupun că, mai nou, statisticile au înlocuit Talmudul și Torah ca surse ale legii. Dacă 90% dintre evrei cred că Palestina este pământ evreiesc, înseamnă că palestinienii trăiesc acolo din greșeală.

Boyd este de părere că paralela între naziști și israelieni sau boicotarea produselor israeliene îi face pe evreii britanici să se simtă amenințați.

Sunt de acord cu Boyd. Nu sunt fan al egalizării între israelieni și naziști. Nu cred că este corect față de Național Socialismul German. Israelul este o democrație și crimele sale reflectă opțiunea preferată de evreii israelieni iar în conformitate cu Boyd, de vasta majoritate a evreimii mondiale care se identifică cu Israelul și Zionismul. Germania Național Socialistă nu era o democrație și diversele măsuri de oprimare politică impuse evreilor și altora au durat maximum 12 ani. Abuzurile rasiste săvârșite de Israel asupra palestinienilor durează de aproape 70 de ani.

Boyd ne dezvăluie mai departe că majoritatea evreilor nu cred în Dumnezeu. Aceștia, de fapt, cred în „Evreu”. În 2013, JPR i-a întrebat pe evreii britanici care aspecte ale identității lor evreiești sunt cele mai importante pentru ei. 89% au răspuns „sentimentul de apartenență la poporul evreu”.

Din punct de vedere economic e perfect logic. În loc să inventeze un dumnezeu care să-i aleagă dintre toate celelalte popoare, evreii contemporani seculari elimină „intermediarul” atotputernic. Evreii se aleg ei înșiși drept poporul special, nu au nevoie de Dumnezeu pentru asta. Evreii se iubesc pur și simplu pentru că sunt ei înșiși. Aceasta pare forma absolută a narcisismului colectiv. Descoperirile celor de la JPR coincid cu ceea ce am observat eu de-a lungul timpului: toate permutațiile politice ale identității evreiești de la JVP (Jewish Voice for Peace) la ADL (Anti-Defamation League) și dincolo de ele sunt de fapt, diverse forme ale unei intense iubiri de sine tribale.

Boyd explică.  „Motivul pentru acest lucru este acela că evreii sunt un popor și pe deasupra, un grup religios...adevărul este că nu trebuie să crezi în ceva ca să fii evreu. Potrivit legii evreiești, este suficient să te fi născut dintr-o mamă evreică sau să te convertești. Ceea ce crezi sau cui te rogi, deși vital păstrării acelei identități, este fără însemnătate pentru statusul tău fundamental de evreu.”

Deci, iată. Identitatea evreiască este una legată de sânge, spuneți-i biologie sau rasă sau chestiune de convertire. Convertire la ce? Ați ghicit – la narcisim colectiv, iubire de sine sau hai să-i spunem mai simplu, calitatea de a fi „ales”.

Dar Boyd insistă că evreii britanici sunt legați și de Marea Britanie. „Acel sentiment (Zionist) nu se traduce neapărat în a-ți dori să trăiești în Israel. Deși, din 1948 până în prezent, aproximativ 35.000 au devenit aliyah (evreii care au emigrat din diaspora în Israel; în ebraică înseamnă „a te înălța” și este folosit și atunci când cineva este ales pentru a citi din Torah și atunci când un evreu se mută „pe pământul lui Israel” – nota traducătorului) majoritatea evreilor britanici se simt foarte legați de Marea Britanie.”

Potrivit lui Boyd, statisticile UE arată că „84% (dintre evreii britanici) se simt integrați complet în societatea britanică.” Fascinant. I-aș sfătui pe Boyd și pe colegii săi de la Institutul pentru Cercetarea Evreiască să încerce să descopere ce cred britanicii despre lobby-ul evreiesc, despre cum CFI (Conservative Friends of Israel) și LFI (Labour Friends of Israel) îi împing în războaie intervenționiste imorale în Iraq, Libia, Siria și Iran. Boyd și institutul său ar trebui să se lămurească ce crede poporul britanic despre faptul că un lobby străin, tribal controlează mediul de afaceri și politica Marii Britanii. Ce crede poporul britanic despre faptul că un grup etnic ce însumează mai puțin de jumătate din societatea britanică influențează atât de mult politica, afacerile și mass-media în Marea Britanie? O aprofundare a acestor subiecte ar putea salva atât Marea Britanie cât și evreimea acesteia de la un nefericit dezastru.

 

Niciun comentariu: