marți, mai 10, 2016

POLITICI IDENTITARE, RASISM ŞI CONFUZIE


                                               
Introducere de Gilad Atzmon: Ian Donovan pare a fi ultimul gânditor al Stângii. Pe alocuri nu sunt de acord cu o parte din ideile sale. Cu toate acestea, spre deosebire de majoritatea oamenilor ce se asociază cu acel decăzut club politic, Donovan pare a se angaja într-o analiză consistentă şi riguroasă. Ce urmează este o bună trecere în revistă a actualei situaţii a evreilor de Stânga. 




                   


Source: https://socialistfight.com/2016/04/17/identity-politics-racism-and-confusion/ 

De Ian Donovan. 

Ideea că Tony Greenstein, evreul de stânga din Brighton suspendat recent din Partidul Laburist sub pretextul „antisemitismului” trebuie să demonstreze că nu este „antisemit” ar trebui să fie una absurdă. Faptul că un vechi activist evreu de stânga precum Greenstein ar trebui să se simtă obligat să-şi „dovedească” antisemitismul este un semn de iraţionalitate şi demenţă a atmosferei politice din interiorul şi în jurul Partidului Laburist, cu conducerea partidului aflată sub presiune extremă din partea vânătorilor de vrăjitoare Zionişti.

Nu putem să nu ne întrebăm câţi membri de culoare ai Partidului Laburist se confruntă cu suspendarea sau expulzarea pe motiv de rasism împotriva negrilor sau câţi dintre cei cu moştenire genetică de origine chineză s-ar trezi faţă în faţă cu suspendarea pentru bigotism anti-chinez? Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, Partidul Laburist ar deveni subiectul mişto-urilor, nu al unei controverse politice serioase. Faptul că acest lucru este luat în considerare în interiorul Partidului Laburist este datorat numai şi numai nonsensului iraţional colportat de Zioniştii rasişti din interiorul şi exteriorul Partidului Laburist, cum că cei care nu susţin proiectul Zionist sunt motivaţi de antisemitism (rasism îndreptat împotriva evreilor) iar evreii care fac asta sunt aşa numiţii „self-hating Jews”. Dar în absenţa oprimării, acuzaţiile de ură de sine - „self-hatred” (care dacă ar fi existat ar fi izvorâtă din oprimare interiorizată) sunt ele însele o mizerie rasistă, negând oamenilor cu origini evreieşti dreptul de a alege o formă non-Zionistă de identitate evreiască sau pur şi simplu de a respinge identitatea evreiască întru totul, ca modalităţi de a se opune acelei virulente forme rasiste a identităţii evreieşti întruchipată de Zionismul politic.

Acuzaţiile recente arată caracterul rasist, de extremă-dreapta al Zionismului chiar şi în context laburist, întrucât epitetul „self-hater”, uneori interpretat ca „antisemitism evreiesc”, este identic cu termenul „race-traitor” folosit de susţinătorii supremaţiei rasei albe în principalele ţări imperialiste. De asemenea, demonstrează pe deplin faptul că Zioniştii reprezintă o „a cincea coloană” de extremă-dreapta în cadrul Partidului Laburist, ca forţă a unui stat rasist al cărui adepţi ar fi pregătiţi pentru a acţiona ca instigatori ai unei represiuni împotriva sindicatelor în aceeaşi manieră fascistă abordată de Israel împotriva palestinienilor în Orientul Mijlociu dacă li se pare necesar. 

Și noi, cei de la revista Socialist Fight avem de înfruntat acuzaţii injurioase din partea Zioniştilor; analiza noastră marxistă a problemei evreieşti şi a Zionismului de astăzi a fost caracterizată ca apropiată de nazism de către comentatorii burghezi şi câţiva dintre aşa-zişii extremişti de stânga fie s-au alăturat acestei mizerii, fie s-au clătinat puternic în faţa presiunii burgheze şi zioniste. Continuăm să cerem tuturor socialiştilor şi stângii marxiste din şi dimprejurul Partidului Laburist să se angajeze într-un Front Unit principial, în care să ne solidarizăm cu toţii conform convingerii că „o injurie la adresa unuia este o injurie la adresa tuturor”, pentru a ne apăra unii pe alţii de aripa de dreapta şi de Zionişti, păstrând în acelaşi timp libertatea totală a dezbaterii.

Un susţinător evreu al revistei noastre ne-a livrat o analiză destul de clară a aberaţiilor puse în cârca revistei Socialist Fight şi a altora, de către tot soiul de zionişti şi de către cei care au sucombat acestora. 

            
„Mie mi se pare că deşi nu eşti antisemit (nu toţi evreii sunt semiţi, deşi eu sunt) majoritatea criticilor tăi sunt fie ostentativi, fie camuflaţi. Oare ei ştiu că Israelul este un concept artificial? Am fost numit un „self-hating Jew” de multe ori, din ce motiv, nu ştiu.  Oricum, aş vrea să îţi spun că te poţi numi evreu atunci când: 

1. Ai o mamă evreică. Asta nu te face semit, din moment ce destui est-europeni s-au convertit la religia iudaică.  
2. Desigur, dacă te converteşti, nici asta nu te face semit.   

Din vreme ce mulţi musulmani sunt semiţi, cu siguranţă asta îi face pe  Zionişti antisemiţi. Deci, folosind logica Zionistă, eu, un semit care îşi susţine verii palestinieni care de asemenea sunt semiţi, sunt antisemit. Însă Zioniştii de toate soiurile, care pot fi sau adesea nu sunt semiţi, dar susţin statul Israel în orice acţiuni legale sau ilegale, nu pot fi antisemiţi. NU ARE LOGICA.”





 Dacă este absurd ca Tony Greenstein să trebuiască să demonstreze că nu este antisemit, la fel de absurd este ca saxofonistul de jazz Gilad Atzmon, evreu născut în Israel, să dovedească acelaşi lucru. Într-o lume raţională, niciunul dintre ei nu ar trebui să dovedească aşa ceva, devreme ce amândoi au origini etnice similare - amândoi sunt evrei prin naştere. Numai în lumea sistemului politic dominat de Zionism în care trăim, oamenii de origine evreiască trebuie să demonstreze că nu sunt antisemiţi, cu alte cuvinte că nu-şi urăsc neamul doar din cauza originilor. De fapt, ca o scamatorie, Zioniştii au extins definiția antisemitismului până într-acolo încât nu e nevoie să urăşti oamenii de origine evreiască în general, pentru a fi acuzat. Este suficient să-ţi exprimi dezgustul la adresa crimelor Zioniste sau să încerci să analizezi felul în care Zioniştii îşi structurează politica pentru a-i zdrobi pe cei care se opun crimelor, pentru a fi acuzat astăzi de „antisemitism”. Acest lucru are ca efect deprecierea înţelesului termenului. 

Tony Greenstein, încercând să demonstreze că nu este antisemit, deci că nu este o vrăjitoare numai bună pentru vânătorii Zionişti din Partidul Laburist, a oscilat (nu pentru prima oară) asupra îndelung controversatei  chestiuni cu privire la Gilad Atzmon. Mai înainte, în cadrul unor dezbateri neobişnuit de frăţeşti cu revista Socialist Fight, unde şi-a reiterat prostiile obişnuite despre „antisemitism”, a lăsat oarecum să se înţeleagă că nu ne consideră nici pe noi, nici pe Atzmon nişte „Jew-haters” într-un sens personal. La vremea respectivă încerca să se împace cu faptul mai mult decât evident că membrii Socialist Fight sunt militanţi antirasişti activi, cu elemente de anti-Zionism pur pe care îl împărtăşim cu Atzmon - străduinţa de a analiza, critica şi expune dimensiunea internaţională a Zionismului. El este convins că a crede că Zionismul este o mişcare burgheză evreiască internatională este „antisemitic”, cu toate acestea, în mod evident, noi nu suntem nişte rasişti; oricine ne cunoaşte sau nu este orbit de prejudecăţi rasiale sau de clasă, poate să vadă acest lucru. Aşa că a căutat o modalitate de a rezolva această contradicţie din propria-i ideologie şi a născocit chestia asta într-un schimb de tweet-uri cu mine: 




În mod evident s-a lăsat dus de valul nevoii obiective, în această situaţie, de un Front Unit al acelor socialiști anti-Zionişti la tâmpla cărora se află pistolul Zioniştilor, resimţind presiunea suficient de puternic încât să devieze întrucâtva de la ostilitatea virulentă anterioară faţă de Socialist Fight și Gerry Downing şi faţă de mine în special. De aceea mi-a dat replica prin tweet-ul acesta, ca parte dintr-o conversaţie rezonabilă. 

Din păcate, acest fapt l-a prins încâlcit într-un ghem de contradicţii destul de adânci, dată fiind lunga sa campanie de a-l ostraciza pe Atzmon din aripa stângă, dar şi de a denigra pe oricine altcineva din Stânga care nu i se alătura acestei anateme. Sofismul care îl includea pe Enoch Powell în tweet-ul de mai sus e destul de transparent. Negrii şi asiaticii care au suferit de violenţă şi abuzuri rasiale din partea suporterilor lui Powell probabil ar vedea absurdă şi chiar ofensatoare ideea că Powell nu este rasist la modul personal. Tony nu e tâmpit, el ştie că ăsta e un şiretlic pe care niciun om onest nu îl va lua în serios (a se vedea deconstrucţia acestui lucru în articolul meu recent Dimensiunea Internaţională a Zionismului : Strategie Revoluţionară).

Dar Greenstein nu are o poziţie fixă faţă de Atzmon, doar o antipatie instinctuală ce nu are în spate o teorie coerentă care s-o susţină. De aceea textele sale sunt atât de pline de bravadă şi contradicţie când vine vorba despre asta. Acum a primit ajutor de la bloggerul Zionist BobFromBrockley, care i-a pus la dispoziţie un tweet pe care Atzmon l-a postat în 2014, dându-i replica unui războinic Zionist de Twitter.




Potrivit acestui BobFromBrockley, respectivul tweet trebuia să demonstreze că Atzmon este un antisemit rasist, că urăşte toţi evreii din motive rasiale, practic înţelesul implicit al oricăror acuzaţii de antisemitism. 

Dar cu toate că nu arată prea bine la prima vedere şi cu siguranţă e cam prostesc şi auto-defăimător să postezi asta, ceva nu are noimă în acuzaţia că ar fi un lucru „rasist” antisemit. Punctul cheie este în mod evident, fraza „Nu mai sunt evreu”. Niciun „rasist” antisemit nu ar putea să spună sau să creadă asta. Ar fi la fel de absurd ca atunci când aş spune „Nu mai sunt negru”. Nu aşa funcţionează lucrurile. Nu poţi să-ţi schimbi originea etnică mai mult decât îţi poţi schimba culoarea pielii. Nici nu e vreo sugestie cum că toată chestia asta ar fi despre religia iudaică, Atzmon nu este nici deosebit de religios, nici nereligios şi nu este ostil faţă de evreii religioşi anti-Zionişti. De fapt, are mai multă consideraţie pentru aceştia, decât pentru mulţi evrei seculari anti-Zionişti. 

E arhicunoscut faptul că Twitter e un mediu în care comunicarea nuanţelor este dificilă. Acest tweet pare a fi pur şi simplu o replică în cadrul unui dialog aprins cu un troll Zionist nociv, care ulterior a fost suspendat de pe Twitter pentru ameninţări cu violenţa la adresa lui George Galloway. Care fusese bătut rău de un golan ultra-Zionist doar cu câteva luni înainte. Ceea ce mă îndoiesc că l-ar deranja prea tare pe BobFromBrockley. Dar sunt sigur că pe Tony Greenstein da. 





Tweet-urile lui OnePoundOne nu mai sunt disponibile deoarece contul său a fost suspendat ca urmare a acestor ameninţări. Dar pare evident că dacă o persoană atât de odioasă ca acest om l-a invocat pe Atzmon în contextul respectiv într-un mod intenţionat răuvoitor, în mod sigur avea să primească un răspuns deosebit de acid. Acest lucru înseamnă doar că o postare de pe Twitter e extrem de uşor de citat scoasă din context. 

Am comentat cu ceva vreme în urmă, pe blogul Socialist Unity,  în legătură cu ce se află în spatele acestui tip de exprimare din partea lui Atzmon şi scriam: 

„El împarte evreii în trei categorii: evreii religioşi, oamenii care pur şi simplu au origini evreieşti şi oamenii care îşi privesc identitatea evreiască drept identitate politică. Acestea nu se exclud reciproc, dar sunt elemente separate şi separabile. El spune că materialele sale sunt de fapt critici doar ale celui de-al treilea element sau categorie.”

„Într-adevăr, are tendinţa de a folosi cuvintele „evreu”, „evreiesc”, „identitate evreiască”(Jewishness) prea liber ca prescurtare pentru al treilea element, ceea ce creează confuzie şi îl face greşit înţeles şi/sau citat în afara contextului, cu uşurinţă. Pare să-i placă discuţiile aprinse pe care le generează lucrul acesta, ceea ce, după părerea mea, este un defect şi uneori mai degrabă tensionează o situaţie în loc s-o clarifice.”
(http://socialistunity.com/campaign-demonisation-george-galloway-constitutes-incitement/#comment-700318)

Acesta a fost încă un exemplu al nepriceperii Stângii de a-i face faţă lui Atzmon şi altor oameni ca el şi în acelaşi timp, al faptului că nu prea reuşește să înţeleagă că din cauza barbarismului absolut al crimelor Israelului, există acum oameni de origine evreiască atât de dezgustaţi când sunt asociaţi în mod involuntar cu acesta, încât ajung să manifeste o repulsie extremă faţă de a se fi născut şi crescut evrei. Acest subiect de discuţie se presupune că ar fi trebuit să îl apere pe George Galloway de călăii săi Zionişti din emisiunea Question Time. Eu am fost exclus din SU de către capriciosul lider al Socialist Unity, Andrew Newman, pentru că am fost de acord cu apărarea lui Galloway cu privire la interviul înduioşător luat lui Atzmon la Sputnik. Este incredibilă ironia acestui fapt. Dacă Galloway ar fi postat comentarii apărându-şi apărarea lui Atzmon în cadrul unei discuţii care se presupune că ar fi avut ca subiect apărarea lui Galloway, în mod logic, acesta ar fi fost exclus de asemenea! 

Poate că unii şi-ar dori ca Gilad Atzmon să fie mai atent cu limbajul pe care îl foloseşte. Dar din punctul său de vedere, din moment ce este evreu la origini, nu vede nevoia unei asemenea precauţii. 

Atzmon are multe în comun cu Shlomo Sand din punct de vedere tematic, deşi ca stil, nu. Sand scria anul trecut: 

„În aceste condiţii, cum pot indivizii care nu posedă o credinţă religioasă, ci sunt doar umanişti, democraţi şi liberali şi sunt înzestraţi cu un minimum de onestitate, să se definească în continuare ca evrei? În aceste condiţii, descendenţii celor persecutaţi pot oare să se lase adoptaţi de tribul noilor evrei seculari care privesc Israelul ca pe proprietatea lor exclusivă? Nu este chiar însăşi acţiunea de a te autodefini ca evreu un act de afiliere la o castă privilegiată ce creează nedreptăţi intolerabile în jurul său?”(How I Stopped Being a Jew, 2015, p87)

Versiunea lui Aztmon asupra acestei teme este oarecum similară, după cum arată şi un articol recent în care critică politicile lui Michael Rosen, un alt Stângist de origine evreiască ce insistă pe „autodefinirea” ca evreu într-un sens politic, nu doar etnic. Rosen a emis un anunţ scurt asupra „antisemitismului” din cadrul Partidului Laburist, insistând pe necesitatea unei „mişcări de stânga puternice şi unite”, cu scopul de a-i „proteja” pe evrei de antisemitism: 

„Antisemiţii m-ar identifica drept evreu. (Eu însumi mă identific în felul acesta, dar pe moment să lăsăm asta la o parte).”

„Dat fiind faptul că antisemiţii recurg la asemenea acţiuni, trebuie să mă întreb la cine aş apela pentru ajutor în caz de atacuri nefondate, persecuţie, hărţuire sau pogrom?” (sursa http://www.gilad.co.uk/writings/2016/4/9/michael-rosen-and-the-kosher-san)

Replica lui Atzmon este usturătoare, dar clarifică exact ceea ce respinge el la „identitatea evreiască”(Jewishness) pe de o parte şi pe de altă parte, ceea ce nu respinge şi nu poate să respingă:

„Potrivit lui Rosen, antisemiţii îl vor identifica drept evreu, apoi în acelaşi spirit, menţionează că el însuşi se identifică astfel. Deci, potrivit lui Rosen, antisemiţii au dreptate, de fapt, atunci când îl identifică drept ceea ce este şi anume evreu.”

„Dar apoi Rosen pretinde că cei care îl identifică drept ceea ce el însuşi declară că este, sunt antisemiţi. Mă întreb, din moment ce Rosen însuşi se identifică drept evreu, cum ştie că el însuşi nu este antisemit? Există nişte criterii?”

„Identitatea evreiască”(Jewishness) a lui Rosen este o titulatură ciudată. El este îndreptăţit să se identifice ca evreu, în timp ce noi, restul, suntem înştiinţaţi că dacă îl identificăm în acelaşi fel, atunci suntem instigatori la ură (hate mongers).”

„În scrierile mele examinez amănunţit ceea ce numesc Sindromul de Stres Pre-Traumatic evreiesc. Evreii sunt adesea chinuiţi de un eveniment traumatic închipuit, existent în viitor. Nimeni nu explică această stare mentală mai bine ca poetul evreu. "Trebuie să mă întreb la cine aş apela pentru ajutor în caz de atacuri nefondate, persecuţie, hărţuire sau pogrom?" Ce persecuţie, ce pogrom, domnule Rosen? Sunteţi unul dintre cei mai iubiţi autori pentru copii ai Marii Britanii. Nu sunteţi un refugiat sirian, nu vă dă nimeni afară din ţară. Nu sunteţi oprimat. De ce simţiţi nevoia să vă pregătiţi pentru un pogrom? E vorba de vreo vină pe care o resimţiţi? Ascundeţi ceva?”

„Daţi-mi voie să vă spun, domnule Rosen, că niciunul dintre prietenii mei evrei nu se teme de vreun pogrom sau de „atacuri nefondate”. În ochii aşa-zişilor antisemiţi eu ar trebui să fiu perceput ca un evreu, copiii mei sunt evrei şi cu toate acestea, teama pe care o descrieţi în declaraţia dumneavoastră ne e complet străină. Suntem eliberaţi de frică. Ne bucurăm de vieţile noastre, ascultăm muzică, ne iubim unul pe altul şi ne rugăm pentru pace. Ceea ce nu facem, e să ne imaginăm următorul pogrom. Este din cauză că noi nu ne identificăm ca evrei din punct de vedere politic?”
(http://www.gilad.co.uk/writings/2016/4/9/michael-rosen-and-the-kosher-san)




 Acest lucru e mai mult decât edificator cu privire la tema dezbaterii dintre Atzmon şi criticii săi evrei non-Zionişti de Stânga. Nu este vorba despre „rasă” sau ceva similar. Este vorba mai degrabă, despre posibilitatea sau imposibilitatea existenţei unei identităţi religioase evreiesti non-Zioniste progresive sau dacă acest lucru chiar este dezirabil. Conflictul atât de încins dintre Atzmon şi criticii săi este cauzat în principal de faptul că răspunsul său la întrebarea aceasta este „Nu”. Cu alte cuvinte, este o vânătoare de erezii. 

Este perfect natural ca celor preocupaţi de umanism şi chestiuni similare să li se pară detestabil ceva „ce creează nedreptăţi intolerabile în jurul său”, după cum spunea Sand. Dacă acesta e răspunsul politic corect sau nu, poate fi subiect de dezbatere potrivit normelor democraţiei, norme ce fac parte din cele mai bune tradiţii ale mişcării laburiste. Ce au de spus despre asta oameni ca BobFromBrockley, care susţin tipul de „nedreptăţi intolerabile” despre care vorbeste Sand e mai puţin clar. Asemenea oameni sunt ostili democraţiei laburiste pentru că se opune Zionismului. Greenstein şi alţii ca el, care vor să păstreze câte un picior în fiecare tabără a acestor probleme, mai devreme sau mai târziu vor trebui să aleagă.

Noi, ca marxişti, nu avem o poziţie definitivă asupra acestui subiect. În viziunea noastră, nu există nimic inerent, bun sau rău, legat de a fi homosexual, lesbiană sau în identificarea cu orice grup etnic sau naţional. Noi milităm pentru libertatea de a alege şi ne opunem tuturor discriminărilor şi opresiunilor îndreptate nu doar împotriva celor care întruchipează sau îmbrăţişează o identitate anume, ci şi la adresa celor care se opun acestui lucru, cu condiţia să nu încerce să violeze drepturile celorlalţi. Acest lucru este separat de problema Zionismului, care este un proiect rasist ce asupreşte palestinienii, căruia trebuie să ne opunem întru totul. Vânătoarea de vrăjitoare împotriva lui Aztmon şi încercarea de a intimida aripa stângă cu scopul de a-l ostraciza pe el şi pe cei care sunt influenţaţi de el trebuie combătute cu toate eforturile, datorită devotamentului faţă de democraţia laburistă şi liberul drept de cercetare a problemelor legate de identitate şi alte chestiuni conexe. 

Niciun comentariu: